Dacă privim viața ca pe un joc, e clar că trebuie să ne asumăm anumite riscuri, altfel nu vom putea avansa pe tabla de joc. Viața este corectă! Jocul este corect! Totul este perfect, până la urmă. Acest lucru îl poți înțelege doar dacă întâmpini cu bucurie sau cel puțin accepți evenimentele care apar în drumul tău, evaluând deschis și sincer ceea ce ți se întâmplă așa cum se întâmplă. Lucrurile neplăcute se întâmplă nu doar pentru că noi trebuie să facem o schimbare, dar opunem rezistență, ci și pentru frumusețea lecției pe care o putem învăța din experiența respectivă.

Așa cum scrie și în Biblie: „Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui”. Cuvântul scop și răspunsul la întrebarea de ce sunt aproape sinonime. Ciudat este că în copilărie ni se spunea  să nu întrebăm tot timpul „de ce?”.

Totuși, să te întrebi de ce și să-i întrebi și pe alții poate fi extrem de interesant. Spre exemplu dacă întrebi pe cineva: „de ce ai sunat?”, mai ales dacă persoana respectivă se pierde în detalii, îți folosești timpul eficient. Când te întrebi de ce faci un lucru, și nu altul, vei putea să-ți ierarhizezi prioritățile și să-ți gestionezi mai bine timpul.

Probabil că cel mai greu este să acceptăm ideea că suntem în totalitate responsabili pentru tot ceea ce experimentăm de-a lungul vieții. Alegând să fim pe deplin responsabili, ne îmbogățim viața, pentru că vom găsi soluții mult mai bune la problemele noastre.

Pentru a transforma imposibilul în posibil e necesar să ieși din sfera ta de posibilități, să treci dincolo de zidul tău de rezistență, ori asta nu se poate face decât dacă îți asumi riscuri și faci câteva greșeli. Când înțelegi asta, te eliberezi și poți să explorezi posibilități nelimitate.