Pe Gabi l-am văzut prima dată într-una din vacanțele sale în România. Se întorsese din Senegal și era înconjurat de prieteni și colegi cărora le spunea poveștile sale. Adusese atât de multe suveniruri și povesti de acolo, încât și eu, care eram complet nouă pentru el, am beneficiat de un breloc confecționat din lemn, pe care îl port cu mare drag la cheile personale. După experiența sa africană, am devenit colegi și l-am cunoscut mai bine. Este omul care are un sac de povești și care se pricepe la o mulțime de lucruri. Este persoana care sare imediat să te ajute atunci când ai o problemă, iar simțul umorului face parte din el. Vă invit să îl cunoașteți și voi și să aflați câteva povești de viață. 

1. Povestește-ne ceva despre tine. Ce ai studiat, cu ce te ocupi? 

Salut! Numele meu este Gabi Drăgoi. Am 33 de ani, și mă însor (în sfârsit, după cum ar zice ai mei ☺) vara asta. Am început din liceu, de la Bacău, pe un profil de informatică, am continuat cu Facultatea de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Politehnică București și acum fac parte din categoria aceea de IT-ști despre care se tot aude la știri. Dar eu nu am lucrat tot timpul în IT. Pentru că, dacă ești doar foarte bun pe tehnic și atât, nu este chiar cea mai bună idee. Trebuie să ai idee și despre ce și cum se întamplă lucrurile în jurul tău, să ai și niste soft-skills. Acestea le-am dobândit în facultate, făcând voluntariat la un ONG numit EESTEC. Acolo am învățat cum să lucrez cu oamenii, cum să lucrez cu bugete, cum să obțin niște fonduri – și, bineînțeles, cum să mă distrez. De acolo am trecut prin diveste joburi de call center, organizator de evenimente, resurse umane, stabilindu-mă, într-un final, pe Software License Management, partea tehnică.

2. Cum ai ajuns să lucrezi în B.lay? Poate ne povestesti puțin și despre pasiunea ta pentru tehnică. Ce prespune?

Și uite asa am ajuns la o firmă micuță, cu management olandez, pe nume B-Lay. Am venit aici plecând de la Oracle, de pe un job similar. Însă ce m-a determinat să fac o schimbare a fost faptul că aici aveam mai multă independență și mai multe ocazii să fac ... altceva, să descopăr, să mă chinui, să mă descurc pe barba mea. Sună un pic sado-maso, dar e la fel ca atunci când mergi pe munte: e greu să urci, dar când ai ajuns sus și știi că ai făcut-o cu propriile puteri, e cu atât mai satisfăcător. Partea asta se împleteste bine cu predispoziția spre tehnic: să construiesc, să mesteresc, să repar, să scriu cod, să rezolv bug-uri. 

3. Ce ți s-a părut cel mai greu și provocator de făcut în cariera ta și ai reușit și chiar implementat?

Cea mai șmecheră chestie pe care am construit-o a fost un sistem de ERP, pentru o companie africană. Dar întâi, un pic de context. În 2016, lucram pe freelancer cu un tip din Senegal, care era director la o companie de construcții. I-am construit un modul de Project Management pentru un sistem online de gestiune a companiei. Apoi încă unul. Apoi a venit cu propunerea să mă duc acolo să dezvoltăm sistemul în întregime. Era vorba și de IT, și de provocare, și de aventură. Dupa ceva timp de discuții, atât cu cei de acasă cât si cu cei de la B-Lay, am decis să accept provocarea.

4. Deci ai plecat în Senegal. Cum a fost schimbarea? Ce a fost cel mai dur în experiența trăită acolo?  

Acolo am avut destul de multe șocuri la început, totul era foarte diferit față de ce este la noi: mentalități, mod de lucru, temperatură. Am ajuns într-un oras din fundul lumii, șef peste 3 oameni, cu responsabilitatea de a crea un ERP de la zero. Viața a fost destul de interesantă, fiind o țară a contrastelor: unii oameni trăiau în cocioabe făcute din scânduri și table, alții aveau menajeră. Culmea e ca toți trăiau unii lângă alții, și se mai și întelegeau de minune. Oameni mai calzi și primitori decât acolo rar mi-a fost dat să întâlnesc. Chiar și eu, fiind unul dintre puținii albi din oras, m-am simțit foarte bine primit...singura diferență fiind la piață, unde neexistând prețuri afisate, mie mi se cereau mai mulți bani. Deh, “taxă de turist”. Dar n-ai cum să o iei in nume de rău, în condițiile în care nu mulți câștigă peste 200 EUR/luna, iar femeile sunt în marea majoritate casnice.

5. Cu ce gând ai rămas din experiența ta africană? Ce ai învățat din toată povestea asta?

Pe lângă toate experiențele tehnice și culturale, am rămas cu un lucru important din experiența aceasta: să nu îți fie frică să faci un pas mare înainte, chiar fără să știi 100% unde o să ajungi. Și să nu te gândesti “cum ar fi fost dacă aș fi făcut altfel”. 

6. Cu ce concluzie închei acest interviu? 

Per total? Un lucru se adeverește și cu toate astea mă surprinde de fiecare dată: “Ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea să se întâmple” – cu o notă personală: trebuie să și muncesti pentru asta.

Mulțumim pentru interviu, Gabi! Mult succes pe viitor și … Casă de piatră!!!