În timpul ultimelor decade, cultura noastră a investiti semnificativ de mult in a masca ceea ce inseamnă realitatea pierderii. Primești un trofeu doar pentru ca faci parte din echipa, primești nota de trecere doar pentru că respiri. Cu acest mod de a gandi, nu mai este nimeni care pierde si nimeni nu da vreodata greș.

Probabil ca ai auzit expresii de genul:

”Toata lumea caștigă.”

”Primesti o medalie pentru ca ai participat.”

”Nu poti pierde. Toti suntem campioni!”

Problema cu aceste stereotipul de gândire este ca abordeaza nereușita ca fiind ceva rau, ceva ce trebuie evitat cu orice preț. Este atat de oribil acest termen încât nici nu ne este permis să-l menționăm, pentru ca noi suntem toți ”câștigători”!

Necesitatea de a greși

Adevărul este ca eșecul este o parte necesară și importantă a vieții. Fără a experimenta în mod regulat sentimentul nereușitei, frica va începe să ne domine emoțiile. Este posibil să ne temem de eșec mai mult decât ne dorim succesul- și asta este o problemă reală pentru noi ca indivizi cât și pentru cultura noastră în general.

Daca trăim cu frica de eșec, în mod sigur vom trăi vieți controlate și neînsemnate- vieți care au nevoie să  fie măsurate cu margini fixe și sigure- astfel încât să nu avem de-a face cu teama de a cădea. Lucrul acesta ne oprește din a încerca lucruri noi, a păși afară din zona noastră de comfort și a ne asuma riscuri.

Atunci când refuzăm să încercăm lucruri noi și nu ne asumăm riscuri, pierdem din vedere ceea ce înseamnă a trăi pe deplin viața ca oameni facuți in viziunea lui Dumnezeu. Asta pentru că atunci când suntem mai preocupați de a evita eșecul decât de a încerca lucruri noi, nu numai ca ratăm descoperirea de noi oportunități, ci pierdem formarea caracterului pe care doar nereușita o poate oferi.

Un cercetător a observat ca evitarea eșecului provine din intenția de a ”mimimaliza efectul negativ asupra stimei de sine pe care o posibilă performanța slaba l-ar putea avea.” Aici vedem ca frica de eșec este înrădăcinată în dorința de a ne proteja imaginea și percepția despre noi înșine ca fiind ”câștigători”, astfel încât să nu avem de a face cu sentimentul greu de dezamăgire sau respingere.

Cu toate astea, dragostrea și adevărul lui Hristos ne eliberează de nevoia de a ne proteja stima de sine. In EL, nu avem nimic de făcut pentru a fii iubiți sau acceptați- El deja a facut tot ce era necesar, prin viața, moartea și învierea lui, pentru a salva dragostea noastră veșnică și acceptarea în Dumnezeu. Stima noastră de sine nu se bazează pe eșecul sau pe succesul nostru; este bazată pe cine suntem in Hristos.

Nu trebuie sa fim speriați de eșec bentru că Hristos deja a plătit pentru toate greșelile noastre la cruce. Acum, putem trăi cu noua noastră identitate în Isus ca oameni liberi- liberi în a încerca ceva nou și a da greș, liberi în a câștiga sau a pierde și liberi de a știi că cine suntem cu adevărat este pe deplin in siguranță.

Sursa: http://www.relevantmagazine.com/life/failure-avoidance-isnt-same-thing-success