Eram în ultimul an de facultate. Plecasem de la cămin la o gazdă, pentru a nu fi tulburat în deciziile pe care urma să le iau. Voiam o întâlnire specială cu… mine însumi.

Aveam nevoie să mă înţeleg mai bine, să înţeleg ce vreau de la viaţă şi ce vrea Dumnezeu de la mine. Se întâmplase ceva între mine şi El. Din când în când, mai treceam pe la cămin să-mi revăd colegii de cameră cu care am socializat „trăsnet” – cum spuneau ei. Într-o zi, era pe acolo şi Maria, prietena lui Nelu, colegul meu. Ei se afişau fără nicio jenă în exerciţiile lor amoroase. Se îmbrăţişau şi se sărutau în faţa noastră la fel de natural cum îşi luau micul dejun. M-am nimerit şi eu în ziua aceea de neuitat. Colegii s-au volatilizat. Am rămas doar eu cu Nelu şi Maria.

„Mă duc să iau cafea”, îi spuse Nelu Mariei. „Prietene, cântă-i câteva poezii până vin eu”, îmi dădu Nelu ca temă. „Mă întorc în cinci minute şi am să vin cât mai prozaic”, îmi zâmbi el. Am simţit că se aprinde un fitil la un pachet de dinamită. Nu mai rămăsesem niciodată singur cu o fată în cameră. Aşa că am început un dialog bogat de... tăceri. Ce să-i spun? Ce să discut cu ea? Ce ar fi avut să-mi spună ea? Şi uite că ea a avut ceva de zis. Şi nu orice. Pur şi simplu m-a electrocutat. „George,” şopti ea pe un ton parfumat, „vreau să-ţi spun ceva”, continuă ea, legănându-şi cuvintele. „Dă-i drumul”, am încurajat-o fără să fiu convins că ar avea un subiect care m-ar interesa. „George”, pronunţă ea galeş numele meu, „vreau să-ţi spun ceva din inimă”. „Spune din ce vrei tu”, i-am răspuns puţin speriat de ceea ce anticipam că urma să se întâmple. „George”, mă apelă ea agasant a treia oară, „vreau să-ţi spun că te... iubesc!” Am rămas anchilozat, ca în faţa unei scumpiri de preţuri la cea mai dorită şi preferată marfă.

Darul furat

Relaţia intimă este una dintre comorile oferite de Dumnezeu, care trebuie păzite. Bea apă din fântâna ta... (Prov. 5:15), spune El şi nu acceptă scuze de la cei care încalcă regula. Şi mai mult decât atât, ne face cunoscut motivul acestei… restricţii. Căsătoria reprezintă fântâna plăcerii date de Dumnezeu şi cei doi pot dispune de suficientă apă pentru a întreţine intimitatea, dacă izvorul vieţii lor este Creatorul căsătoriei. În alte condiţii, sexul este jaf şi furt din sentimentele unui partener nelegat de relaţia licită a căsătoriei.

Se povesteşte că odată, un băiat şi-a pus dorinţa ca în fiecare zi să fie Crăciunul. Şi s-a împlinit. Pentru o vreme a fost minunat. În fiecare dimineaţă găsea cadouri sub brad. Dar, în scurt timp, sărbătoarea şi-a pierdut bucuria. Nu mai era nimic deosebit şi a început să dispreţuiască darurile. În locul fericirii unui Crăciun fără sfârşit, a primit o sărbătoare lipsită de sens şi de plăcere.

La fel se întâmplă şi în cazul acelora care, de nerăbdare, aleg să facă sex în afara căsătoriei. Crăciunul de fiecare zi devine un act ce îşi pierde frumuseţea şi unicitatea.

Un lucru potrivit la un timp nepotrivit devine un lucru nepotrivit. Când un băiat creştin şi o fată creştină îşi refuză plăcerile fizice, ca expresie a credinţei comune şi supunere faţă de Iisus Hristos, clădesc o temelie solidă pentru căsnicia lor. Ei învaţă să lupte împotriva păcatului ca o echipă. Ei se supun lui Iisus Hristos în modul cel mai practic. Rezultatele? Nu vă vine să credeţi!

El vrea să mărească bucuria relaţiei intime în cadrul căsătoriei. Credeţi că Dumnezeu vrea ascetism sau pietate religioasă în dauna plăcerii pe care El a amânat-o, după părerea unora? Dacă Dumnezeu ar fi făcut sexul atât de nedorit, încât să nu fim niciodată ispitiţi să îl furăm înainte de căsătorie, nu ar mai fi un dar atât de important, nu-i aşa? Ei bine, Biblia spune: Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari (Evrei 13:4). Pare dur Dumnezeu? Ce altceva să Il motiveze să ne constrângă la abstinenţă, dacă nu dragostea Lui de a ne rezerva o viaţă de plenitudine a intimităţii şi, ca bonus, viaţa veşnică? Nu mă interesează viaţa veşnică, ar spune nu doar un tânăr sau o tânâră. Vreau acum ceea ce-mi place şi vreau pe loc. A doua zi şi în toate celelalte zile, cei doi vor constata că acea plăcere consumată în câteva minute, în goana sentimentelor dezlănţuite, nu a fost dragoste şi nu poate fi temelie pentru o relaţie de încredere. Nu ne dorim toţi o relaţie sufletească de încredere?!

Dragostea ar trebui redefinită pentru că opinia modernă nu este doar una deformată, ci şi grotescă. Voi face o afirmaţie şi voi încerca să o motivez: A face dragoste înseamnă să păzeşti puritatea celuilalt şi să te înfrânezi de la intimitatea sexuală. Nu exclud râsete şi ironii care vor fi auzite în cascadă. E dreptul lor. Dar fiţi atenţi, rădăcinile dragostei nu se dezvoltă în rumeguş. Până la căsătorie, vei oferi mereu pentru a dezvolta un caracter de încredere, apoi vei lua pentru că ţi se va da cu generozitate din grădina iubirii intime.

Vrei să fii romantic cu persoana pe care o curtezi? Vrei să îţi demonstrezi pasiunea nu doar prin vorbe? Atunci, păzeşte-o de păcat, luptă împotriva desfrânării şi refuză să stimulezi dorinţa sexuală – acesta este modul de a face dragoste în timpul curteniei şi al logodnei.

Aşteaptă! – un cuvânt din opt litere

Toţi fac asta – iar dacă tu nu vrei, eşti cu adevărat o înapoiată!

Apropo, nu toţi fac asta!! Un sondaj de anvergură naţională desfăşurat printre 21.000 de studenţi americani, tineri şi adulţi, a arătat că 76% nu au avut nicio experienţă sexuală, iar 81% practicau o formă de religie organizată; 60% intenţionau să rămână virgini până la căsătorie, iar 50% declarau că nu ar accepta să trăiască cu altcineva înainte de nuntă. Şi iată-ne ajunşi la o nouă concluzie: tinerii vulnerabili la a avea experienţe sexuale premaritale sunt cei care nu şi-au stabilit ţinte clare în viaţă, cei care nu sunt consecvenţi în atingerea acestor ţinte sau care nu au convingeri religioase ferme. Mai mult de jumătate dintre aceşti studenţi au declarat că un rol important în păstrarea unui standard moral corect l-a jucat viaţa spirituală personală.

Un alt grup de tineri ce vor experimenta sexul premarital este format din copiii care nu au învăţat să-şi amâne o bucurie, care nu ştiu să aştepte momentul potrivit (din punct de vedere economic, moral sau al sănătăţii).

Dumnezeu are un marcaj în mintea şi inima noastră. Societatea ne aduce aminte de El, chiar dacă doar la modul declarativ. Morala creştină ne semnalizează pericolul de a intra pe interzis. Odată ce trecem peste marcaj, nu mai suntem capabili de alegeri corecte. Vom fi în stare să-l controlăm pe celălalt. Vom fi gata să dispreţuim partenerul care ne cedează. Ne vom dispreţui pe noi înşine. Nu vom mai putea fi persoane demne de încredere. Vom secătui sensibilitatea şi puterea de a ne bucura cu adevărat. Vom minţi şi ne vom pune măşti. Pasiunea necontrolată ne va manipula şi vom dori mai mult din ceea ce este ilicit. Pentru desfrânare, niciodată nu este destul. Şi asta pentru că nu L-am crezut pe cuvânt pe Dumnezeu.

Mi-am făcut o obişnuinţă în a pune o anume întrebare cuplurilor care vin şi solicită consiliere şi care declară că au practicat sexul premarital, relata un specialist marital. Iată întrebarea: Credeţi că această decizie v-a consolidat căsnicia? Dacă aţi avea posibilitatea să daţi timpul înapoi, aţi proceda la fel?
Unii au răspuns destul de neutru, dar în majoritatea cazurilor unul sau ambii parteneri au declarat că dacă ar fi aşteptat momentul căsătoriei ar fi fost mai bine. Iată motivaţiile prezentate:

• Mi-este greu să mai am încredere în partenerul meu – stau şi mă întreb dacă nu mai are pe altcineva.
• Din momentul în care am început să facem sex, am încetat să mai vorbim. Nu am dezbătut punctele de vedere diferite pe care le aveam fiecare, iar acestea au degenerat în adevărate conflicte.
• Nici nu m-aş fi căsătorit dacă nu aş fi cedat sexual. Eram pe punctul de a-mi părăsi logodnicul, deoarece ne certam foarte des şi nu eram deloc compatibili. Dar odată ce i-am cedat sexual, m-am gândit că este prea târziu să mai dau înapoi şi am fost obligaţi să ne căsătorim.
• Am sentimentul că am fost manipulată când mă gândesc la motivele pe care le-a invocat prietenul meu pentru a mă convinge să mă culc cu el înainte de căsătorie.
• Sexul premarital nu poate fi în niciun caz o pregătire pentru sexul marital. Premisele nu sunt aceleaşi.
• Cred că problemele mele sexuale au apărut de la prima experienţă, care a fost încărcată de emoţii negative, de sentimentul de vinovăţie şi de multă ignoranţă; toate acestea au reprezentat un start greşit.

Nu negociez!

„Ce-ai spus?” am întrebat eu, urmând să regret întrebarea pusă. „Te iubesc din inimă!” a declarat ea a doua oară, cu patos, ca într-o telenovelă siropoasă. „De când te-am văzut prima dată am simţit că tu eşti răspunsul inimii mele. Ai un farmec interior care vrăjeşte, iar eu nu am rezistat.” „Bine, dar ce faci cu Nelu?” am întrebat-o eu năucit.

„Nelu e un abţibild care se dezlipeşte uşor. A fost un intermezzo în lipsa ta. Doar tu eşti omul pe care îl visez. Doar cu tine rimez la suflet. Te visez ziua şi noaptea. Nici nu ştii cât de prezent eşti în viaţa mea. De-abia aştept să mă iei în braţe şi să-mi spui că vrei să fiu a ta.”

Am trecut la o privire de austeritate, care nu prevestea nimic romantic pentru ea. Şi ce aventură ar fi putut porni!! Sau măcar în seara aceea aş fi putut scoate din buzunarul inimii un „da” şi aş fi avut o distracţie de vis. Nu cunoscusem până atunci nicio plăcere cu o fată, din cele aruncate în filme şi pe care le urmăresc cu sufletul la gură vânătorii de droguri sentimentale. Pe urmă aş fi venit la Domnul şi i-aş fi cerut iertare. Şi m-ar fi iertat, că El e bun şi trece cu vederea slăbiciunile noastre tinereşti. Şi rămâneam cu o experienţă fantastică. Dar n-a fost aşa. Şi ce bine că n-a fost! Am privit-o senin şi serios şi i-am spus: „Îmi pare rău. Am deja o relaţie de dragoste bine făcută care tot creşte.” „Ce nebună am fost!”, se amendă ea.

„Trebuia să te fi întrebat înainte de a-mi da drumul la inimă. Mii de scuze. Nicio problemă. Înţeleg. Şi eu aş face la fel. Deci punct pentru totdeauna.” Atunci a intrat Nelu. Ea s-a aruncat furtunos în braţele lui, sufocându-l. „Dragule, m-am întreţinut grozav cu George. Ştii că are o relaţie? E fidel sută la sută. Dacă nu te-aş fi iubit pe tine, l-aş fi cucerit în trei minute. Dar m-am oprit la graniţele mele din cauza ta.”

El se uită la ea zâmbind ironic, îmi făcu cu ochiul ştiind ceva din secretul meu şi-i spuse: „N-ai nicio şansă, domnişoară, şi nici n-ai fi avut. E un soi special. Şi are o relaţie specială. De ce crezi că te-am lăsat cu el?” Ce ştia Nelu? Ştia că, în urmă cu câteva luni, făcusem legământ cu Cel care este Izvorul adevăratei iubiri. Despre relaţia asta i-am spus Mariei. Altfel, a doua zi după ce aş fi cedat, s-ar fi întunecat dragostea ce mi-a fost dată. Şi poate n-aş fi întâlnit-o niciodată pe fata în bleu.

Un articol scris de: George Uba