A surprinde viața umană în toate fațetele sale este un lucru pe care doar un autor versat, capabil să simtă o gamă variată de emoții îl poate realiza. Cu cât se avântă în subiecte mai diverse, cu atât se va arăta mai ușor cunoștința sau lipsa lui de înțelegere față de ce înseamnă viața umană. Povestirea reprezintă un spațiu potrivit pentru a evoca momentul, clipa în care inima bate cu cea mai mare intensitate.

Concert în memoria unui înger este un volum ce reunește patru astfel de povestiri ce, în esență, sunt legate tocmai de acest fir: evenimentul. Schmitt reușește întotdeauna să creioneze situații cotidene, să pună înaintea cititorului personaje capabile să îi smulgă o apreciere sau un oftat de înțelegere. Surprinde din vârful creionului situații credibile, momente de mare intensitate care îi schimbă pe oameni și scot la iveală esența inimii lor.

Prima povestire este despre o femeie a cărei reputație a fost pătată de bănuiala unei crime. Și chiar dacă nu a fost acuzată oficial niciodată, gura satului e mult mai puternică. Asta până când ajunge la punctul în care să rostească adevărul pe care doar ea îl cunoaște. A doua povestire are în prim plan un marinar ce primește o telegramă cu vestea că fiica lui este moartă. Dar care dintre ele, căci este tată a patru fete? Până unde merge și ce înseamnă dragostea unui părinte? A treia nuvelă, cea care oferă și titlul volumului, are în prim-plan doi muzicieni de succes a căror carieră a fost frântă într-un moment tragic. Anii trec și fiecare dintre ei lasă o viață în urmă până la viitoarea lor întâlnire. O întâlnire ce nu va putea să se termine într-un mod fericit… Ultima povestire se ocupă de povestea primei doamne a Franței confruntată cu o informație care ar putea să schimbe viața pe care o duce. Ce poate face cu această cunoștință și cât bine îi poate face?

Toate cele patru nuvele pun sub microscop omul. Omul pus sub presiune, confruntat cu viața, înconjurat de probleme și forțat să dea un răspuns. Omul aflat într-un examen și având șansa să copieze sau să rămână cu onoarea nepătată. În aceste situații-cheie, iese la iveală strigătul sau șoapta inimii.

Fiecare pagină se cere citită în amănunt, cu atenție, fiecare personaj se cere înțeles. Fiecare acțiune este discutată în forul lăuntric al cititorului. Se iau decizii, iar Schmitt lasă loc fiecăruia să dea cu propriul zar, în vreme ce urmărește desfășurarea acțiunii. Ceea ce impresionează și face ca povestirea să rămână valabilă este tocmai așezarea ei în lumea reală. Posibilitatea. Prinpala întrebare care poate fi pusă este: eu ce aș fi făcut?

În concluzie, această carte este recomandată pentru că îi poate oferi cititorului ocazia de se a privi în oglindă prin prisma unor personaje bine construite, prinse într-o intrigă complicată, marcată de accentele scriitoricești ale lui Schmitt. Cartea ne dă fiecăruia dintre noi șansa să descoperim ce înseamnă să alegi.