Esti tanar si esti pus in fata a zeci de alegeri in fiecare zi. De multe ori le poti categorisi drept marunte, alteori poti spune ca un da sau un nu pot schimba ireversibil macazul drumului tau. Pentru mine un simplu ‘da’, a insemnat o noua gama de culori pe panza vietii mele si o gura de aer proaspat din ceea ce se putea transforma in rutina.
Predam limba engleza intr-o scoala generala de langa Iasi cand, ‘din intamplare’, am intalnit un om care a facut parte dintr-o experienta de voluntariat. M-am bucurat ascultandu-l, si atat. Dupa un timp insa, m-am decis sa incerc si eu sa ies din tipar si sa pornesc de la aceeasi linie de start ca si el. Am ajuns astfel in aceeasi scoala din Norvegia, One World Volunteering Institute, de unde ulterior am poposit pe meleagurile Indiei, intr-un proiect de voluntariat Green Action.
Rolul meu era de a merge in satele din imprejurimi (Mahwa, Rajasthan) pentru a prezenta fermierilor o alternativa ecologica si accesibila la lemnele (sau in cel mai fericit caz, buteliile de gaz) folosite in fiecare zi pentru gatit. Daca acceptau, ONG-ul din care faceam parte ii ajuta sa construiasca instalatii de biogaz contra unei sume modice.
Mergand zilnic printre ei, am avut posibilitatea sa ma minunez in fiecare zi de diferentele culturale dintre noi si ei. Spun ‘noi si ei’ pentru faptul ca asa m-am simtit pe toata durata sederii mele acolo. Obiceiurile, traditiile, religiile apartin unei cu totul alte lumi. Inca de la nastere si pana la trecerea dincolo, firul vietii e presarat cu modalitati de exprimare diferite, dar in esenta atat noi, cat si ei, dorim acelasi lucru: sa fim fericiti.
Spre exemplu, in satele unde am mers, femeile isi nasc copii acasa asistate de moase. Noul nascut este de cele mai multe ori tinut infasurat intr-un simplu sal de-al mamei. Nu folosesc scutece, sau pampers. Nu am vazut nici un copil cu suzeta. De incaltaminte nici nu poate fi vroba. Fratii mai mari au grija de cei mici in timp ce parintii sunt ocupati cu agricultura.
Am fost socata sa observ ca tandretea intre mame si copii este un lucru rar, si ca de fapt acestia sunt neglijati. A fi baiat sau fata implica indatoriri si libertati contrastante. De multe ori fetele merg la scoala mult mai rar, si nu mai multe de cateva clase, in timp ce baietii sunt sustinuti sa isi finalizeze studiile in concordanta cu posibilitatea financiara a parintilor. In casa, deciziile sunt luate de partea bartabeasca, in timp ce femeile au rareori un cuvant de spus.
Partenerii de viata sunt alesi de parinti, iar mirele si mireasa se intalnesc pentru prima data in ziua nuntii pentru a fi impreuna pentru totdeauna. Mireasa va merge sa locuiasca in casa mirelui, cu familia acestuia, si indiferent de cum va fi tratata, nu va putea pleca fara a fi considerata o paria in societate si fara a aduce rusine asupra casei parintesti. Supunerea copiilor in fata deciziilor luate de parinti este completa, si indiscutabila. Modul lor de a privi lucrurile a fost in multe cazuri complicat si greu de acceptat , pentru ca din perspectiva mea, si conform normelor societatii din care fac parte, puteam sa il categorisesc drept gresit sau chiar revoltator. Si totusi, sunt senini. Unul dintre ei mi-a spus candva o vorba care mi s-a parut cunoscuta: “Voi europenii priviti la ceea ce are cel mai bogat decat voi si sunteti nefericiti, in timp ce noi indienii privim la cel care are mai putin decat noi, iar asta ne facem sa traim multumiti”. A avea un pat pe care sa dormi pentru noi face parte din normal si din rutina, a trai la sat in India si a avea un pat, fie el si construit din franghii, este deja un comfort.
Ma gandeam la munca de voluntar pe care am facut-o acolo si incercam sa ma decid daca a fost utila sau nu, daca in cele din urma am reusit sa fac un bine sau nu. Consider ca barierele lingvistice, contextul, au fost un impediment din a da tot ce aveam de oferit, insa ma declar multumita daca discutiile purtate cu ei au reusit sa le deschida ochii spre noi perspective care sa le faca viata mai usoara. Cert este ca experienta in sine a fost benefica si pentru mine. Nu este adevarat ca sacrifici din timpul personal atunci cand faci parte dintr-un proiect de voluntariat, atat timp cat scopul tau este acela de a-ti slefui eul prin EXPERIENTE cat mai variate si mai provocatoare. Din punct de vedere material, nu vei avea de castigat nimic, insa pe plan personal vei avea de castigat foarte mult.
