Toți am fost şocaţi să aflăm despre tragedia care s-a petrecut vineri seara ȋn Clubul Colectiv din Bucureşti. Zeci de articole de ziar, discuţii ȋn direct şi reportaje TV au fost aduse ȋn atenţia publicului, informându-ne pas cu pas despre consecinţele incendiului din Sectorul 4. Bilanţul morţilor s-a mărit de la 27 la 30, iar cei răniţi se află ȋn spitale, cu speranţa că se vor vindeca fizic, căci psihic va ramâne ȋntotdeauna o traumă ce le va marca viața de acum ȋncolo.

Fără dorinţa de a fi dramatică, ci doar realistă, ȋmi doresc să găsesc răspunsul la ȋntrebarea pe care ne-o punem fiecare: Cine este de vină ȋn această situaţie?
Acest eveniment sper să fie un semnal de alarmă pentru ȋntreaga ţară, pentru toţi tinerii, pentru fiecare ȋn parte.

Cine e de vină?

De vină sunt eu! De vină eşti tu! De vină suntem noi toţi! Care este vina noastră? Suntem vinovaţi că acceptăm să ni se pună viaţa ȋn pericol, suntem vinovaţi că acceptăm mai puţin decât merităm, decât ceea ce ni se cuvine, suntem de vină că rămânem tăcuţi atunci când ar trebui să vorbim, atunci când ar trebui să reclamăm o nerespectare a legii, suntem de vină când suntem superficiali, când ne mulţumim cu ceea ce este ieftin, de calitate inferioară, făcut ȋn grabă şi neglijenţă. Suntem de vină când lăsăm banii să ia locul principiilor.

Era și încă există o nevoie de schimbare în țara noastră, dar este trist că uneori preţul plătit pentru ea este mult prea mare! Ȋn acel club puteam fi oricare dintre noi, prietenii noştrii, colegii noştri, ȋn anumite circumstanţe chiar tu, chiar eu!

Pedeapsă divină sau neglijență omenească?

Citind diverse articole şi postări de pe Facebook, am realizat că majoritatea oamenilor se ȋmpart ȋn două categorii: cei care pun evenimentul pe seama inconştienţei umane şi cei care pun acest incident pe seama lui Dumnezeu.

De ce nu e Dumnezeu de vină? Pentru că Dumnezeu nu ȋmparte judecăți parțiale pe pământ. El va face acest lucru o singură dată, ȋn mod egal și drept pentru ȋntreaga omenire, la finalul istoriei. Dacă ar pedepsi în viața aceasta fiecare greșeală, o astfel de metodă ar produce în ființa umană o supunere indusă de frica morţii. Dar Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, ci salvarea lui.

Nu vă grăbiţi să judecaţi şi să puneţi etichete asupra tipului de petrecere, asupra melodiei cântate şi a sărbătorii „satanice” care a avut loc, ci mai degrabă priviţi introspectiv la propriile greşeli. Mai mult decât suferim noi pentru această tragedie, suferă Dumnezeu. Dacă noi oamenii, care suntem incontestabili răi, am dat dovadă de solidaritate ȋn această tragedie, cu atât mai mult dorește Dumnezeu să ne salveze pe fiecare ȋn parte. Desigur, există repercusiuni pentru fiecare alegere, dar să nu confundăm consecințele cu predeapsa Divină.

Inconştienţă umană? Avem toate motivele să credem că acesta este adevărul: Clubul nu avea decât un extinctor, ulterior fiind găsite alte două care nu au fost niciodată folosite; aprinderea de materiale pirotehnice ȋntr-o ȋncăpere ȋnchisă, izolată cu burete şi fără autorizaţie din partea pompierilor a fost un gest inconştient pentru care atât de mulți tineri au plătit cu viețile lor. Clădirea era prevăzută cu o singură uşă de evacuare, iar incendierea tavanului a dus la haosul total ȋn care oamenii s-au ȋmbulzit pentru a ieşi afară, călcându-se ȋn picioare. Toată această dramă s-a terminat ȋn lacrimi şi doliu naţional de trei zile.

Ce avem noi de făcut?

Viața este atât de scumpă, şi o dată ȋn plus primim o lecţie dură despre faptul că ar trebui să o preţuim. Dacă eşti arhitect, priveşte ȋn urmă şi ȋntreabă-te dacă ai făcut o lucrare perfectă; dacă eşti primar, uită-te ȋn urmă şi ȋntreabă-te dacă viaţa oamenilor care depind de tine este ȋn siguranţă; dacă ești constructor, uită-te ȋn urmă şi ȋntreabă-te dacă tu ȋnsuţi ai locui ȋn acea ȋncăpere; dacă eşti un tânăr, un client care frecventează astfel de locuri, ȋntreabă-te dacă viaţa ta este ȋn siguranţă ȋn acel loc. Niciun bilet de concert nu merită să fie plătit cu propria viață!