Toți suntem egali, dar unii sunt mai egali decât alții

Una dintre frazele memorabile din cartea „Ferma animalelor”, scrisă de George Orwell, este legea scrisă pe peretele hambarului: „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”.

Deși normele societății în care trăim promovează egalitatea juridică, egalitatea socială, egalitatea de șanse la învățătură, egalitatea de șanse între bărbați și femei la accederea în funcții, apar totuși diferențe flagrante între oameni: diferențe de tratament, diferențe între privilegii, diferențe de ordin financiar sau chiar intelectual. Pe fondul acestui dezechilibru se remarcă, din păcate, două stereotipuri: omul-victimă și omul-învingător. Atenție, nu este o clasificare a victimei și învingătorului de natură psihologică (unde criteriul de diferențiere constă în atitudinea cu care privesc circumstanțele obiective), ci o clasificare de ordin social, unde criteriul îl reprezintă privilegiile pe care cred unii învingători că le dețin în detrimentul victimelor.

Teoria lui Einstein

„Toți suntem genii. Însă dacă judecăm un pește după abilitatea sa de a se cățăra în copac, va trăi toată viața cu impresia că nu este deștept.” Albert Einstein

Adevărul este că nu ne naștem la fel. Acceptăm că suntem diferiți ca popor, ca națiune, diferiți în limba pe care o vorbim, teritoriul țării în care ne-am născut, obiceiuri și tradiții. Mai mult, ne putem plasa, în cultură, în bogați si săraci, genii și mediocri, introvertiți și extrovertiți. Determinismul acesta naște o lume neuniformă, însă egalitatea nu înseamnă neapărat uniformitate. Sub inegalitățile de tot felul, diferențe de sex, de vârstă, de forță fizică, dincolo de deosebirile de inteligență și de voință, în toate ființele umane se găsește un caracter comun, identic; se găsește calitatea de a fi o ființă vie, cugetătoare și conștientă. Această calitate se gășeste în fiecare om în grade diferite.

Suntem oameni și suntem egali; suntem oameni, deci suntem diferiți. Cred că aceste două lucruri sunt legate una de cealaltă. Ceea ce ne face egali ne face și diferiți. Avem aceleași drepturi, deci suntem egali. Dar când vorbim despre a avea o opinie proprie și de a gândi într-o manieră unică, aici nu mai vorbim despre egalitate, ci despre diferențiere.

Egalitatea nu respinge diversitatea, ci incorectitudinea tratamentelor sociale, superficialitatea judecăților și adoptarea ideilor gata-făcute care ne fac prizonierii etichetelor și șabloanelor. Diversitatea, nuanțele personalității, onestitatea în gândire și exprimarea ideilor diferite nu trebuie întunecate sau cenzurate de inegalitatea socială.

Vanitatea - otrava care omoară învingătorii

Într-o lume în care oamenii sunt absorbiți de sine, ahtiați să atingă măreția în viață și preocupați atât de mult de imaginea lor și de părerea pe care și-o fac alții despre ei, vanitatea s-a generalizat și, ce e și mai rău, a ajuns să se confunde cu respectul față de propria persoană. Însă, indiferent de ambalajul cu care alegem s-o deghizăm, vanitatea tot acolo este. În continuare, voi expune două ilustrații grăitoare în acest sens și care, totodată, ne-au stârnit râsul.

Subiectul primei întâmplări este faimoasa actriță Billie Burke, aflată într-o călătorie peste ocean, într-un transatlantic. Observând într-o seară la masa alăturată un om care suferea de răceală, l-a abordat: „Te simţi rău?”. Omul a dat din cap. „Îţi voi spune ce să faci pentru aceasta”, s-a oferit actriţa. „Du-te în cabină şi bea mult suc de portocale. Ia două aspirine. Înveleşte-te cu toate păturile pe care le găseşti. Transpiră şi astfel elimini răceala. Ştiu ce spun. Sunt Billie Burke de la Hollywood.” Omul i-a zâmbit şi s-a prezentat: „Mulţumesc”, a spus el, „sunt doctorul Mayo de la clinica Mayo.”

A doua ilustrație are în prim-plan un tânăr locotenent secund aflat în Fort Bragg. Dorind să-și cumpere o băutură de la un automat, a constatat că nu are mărunt. Văzând că trece pe acolo un civil, l-a întrebat dacă are să-i schimbe banii. Cetăţeanul spuse amabil: „Cred că da, să mă uit.” Locotenentul, plin de mândrie i-a răspuns: „Acesta nu-i un mod de a te adresa unui ofiţer. Aşa că o luăm de la capăt. Ai să-mi schimbi un dolar?” Civilul îl salută cu atenţie, zâmbi şi spuse scurt: „NU, să trăiți!”

Exemplele evocate mai sus ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru noi. Indiferent de statut, renume și condiția socială de care ne bucurăm, nimic nu ne dă dreptul să-i tratăm nedrept pe alții, să-i discriminăm, să-i disprețuim sau să-i subestimăm. Se spune că superioritatea caracterului unui om nu se reflectă în modul în care își tratează prietenii, ci în modul în care se comportă cu cei care sunt sub nivelul său.

Concepția biblică

Omul a fost cea din urmă ființă care a apărut pe Pământ, dar a fost cea dintâi care s-a folosit de creier pentru a tinde la ceva mai bun si mai mare decât el însuși. Însă, în ciuda strădaniilor și a luptelor pe care le ducem în viața aceasta pentru a deveni mai buni, mai inteligenți, mai bogați și mai rafinați, lupte care generează învingători și, implicit, victime, în fața lui Dumnezeu toți ne situăm pe aceeași treaptă întrucât toți facem parte din creația Sa.

Biblia spune: „Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru. Și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob” (Matei 20 : 25,27), verset care coroborează cu Matei 19:30: „mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi”.

Timpul e risipit atunci când e folosit pentru superiorități, ipocrizii și competiții inutile, însă același timp se dilată și e suficient atunci când e folosit în mod potrivit: pentru prietenie, onestitate, corectitudine și stare de bine.

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

9.5

Nota de mai sus este media tuturor notelor acordate de cititori. Îți mulțumim!

adaugă o părere