Este începutul unui nou an şcolar. Ocazie bună de îngrijorări, de grabă, alergătură şi privit la ceas în aşteptare. Totul trebuie să fie perfect pentru că începe şcoala. Tradiţia aceasta este una frumoasă şi multe amintiri plăcute se pot naşte în urma primei zile de şcoală. Mai ales la început de ciclu şcolar. E ceva special în acele momente.

Dar ca întotdeauna, o minune nu ţine mai mult de două zile (sau în acest caz două ore) şi restul anului şcolar se măsoară diferit de acea primă zi. Se naşte o listă lungă a elevului care trebuie să, fără să poată pune la îndoială spusele profesorului. Fiecare reacţionează diferit, însă mai mult ca înainte, se pare că aceste lucruri obligatorii par prea dificile sau neimportante pentru a costa clipe din viaţa de elev. Şi la final îţi dai seama că anul a trecut ca prin vis.

Cine-o fi de vină?

Pe lângă această vizibilă apăsare şi nepăsare faţă de materiile şcolare, nu vedem vreun curent care să tragă înapoi tinerii spre învăţătură. Societatea noastră se plânge de lipsuri, dar în acelaşi timp promovează valori care au tratat şcoala şi educaţia pe care aceasta o oferă cu răceală. Accentul se pune pe moment, pe ce poate fi obţinut prin muncă uşoară şi nu tot timpul în limite etice. Şcoala pare un inconvenient sau, mai rău, o pedeapsă. Se trece prin şcoală, dar mai repede pe lângă şcoală şi se încearcă fentarea a ceea ce poate fi cu adevărat benefic pentru dezvoltarea potenţialului fiecăruia. Încă mai e loc pentru o pledoarie în favoarea educaţiei formale.

La ce e bună școala

Nu se poate nega faptul că între ideal şi înfăptuire este o mare diferență, dar asta nu înseamnă că idealul trebuie aruncat la coşul de gunoi. Mai mult ca oricând, în şcoală, indiferent că vorbim de ciclul primar, gimnazial sau liceal, există multe oportunităţi. Şi acestea sunt cele mai importante. Dincolo de orice discuţie despre ce trebuie învăţat, calculat sau conjugat. Dincolo de şiruri lungi de materii, manuale alternative şi olimpiade, este şansa de a fi ceva mai bun. Acum este momentul când se poate naşte dragostea de carte, o pasiune care ţine o viaţă întreagă. Dacă ai ochii deschişi, nu poţi şti când descoperi lucruri care ţi se par fascinante, care te îndeamnă să aflii mai mult, nu pentru că îţi spune cineva, ci pentru că tu vrei asta.

Acest tip de educaţie pare să fie încărcat cu informaţii şi detalii nefolositoare. Şi probabil că majoritatea vor rămâne îngropate într-un cotlon uitat al creierului. Dar dacă eşti atent, vezi cum lumea creşte în jurul tău pe măsură ce afli de ce e aşa şi nu altfel. Nu trebuie să ştii totul, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ştii nimic.

Dacă ții ochii deschişi, poţi vedea acel profesor care îşi iubeşte materia şi elevii, pentru care ora de curs nu e o corvoadă, ci o ocazie de dialog. O clipă în care omul vorbeşte cu omul şi îl îndrumă pe cărări ce aşteaptă să fie străbătute. De trezire a curiozităţii şi de cultivare a sufletului şi a minţii, o dovadă că omul nu este doar o simplă maşină care nu poate să se bucure de viaţă.

Succesul este pentru cine... vrea!

Educaţia formală nu înseamnă totul şi şcoala nu oferă un răspuns la toate căutările noastre, pe termen lung sau scurt. Putem fi dezamăgiţi dacă idealul acesta pare prea departe de ideea pe care ne-am făcut-o cu privire la locul în care ne vom petrece următorii câţiva ani. Esenţial este însă să nu lăsaţi ca această clipă să treacă. Profitaţi şi completaţi dacă e nevoie. Ţineţi ochii deschişi şi cu siguranţă un drum frumos se va deschide înaintea voastră. Alegerea aparţine însă fiecăruia. Poarta e deschisă pentru oricine vrea ceva mai mult.