Ieși din necaz, cât mai poți!

Dacă v-ați afla într-o încăpere în flăcări, ce ați face? Ați fugi…normal.

Dacă vi s-ar pune un diagnostic fatal ce ar putea fi prevenit prin schimbarea stilului de viață, ați fi de acord să renunțați la un viciu periculos? Desigur.

Dacă un prieten apropiat sau un necunoscut ar încerca să abuzeze fizic de voi, ați tolera? În niciun caz.

Deși răspunsurile la aceste întrebări sunt categorice, oamenii au o capacitate foarte mare de a se adapta la rău și de a nu-i mai anticipa consecințele atunci cănd pericolul nu este evident sau iminent.

Demonstrația vine din lumea animală, așa numitul experiment al broaștei fierte.

O broasca a fost aruncata într-o oala cu apă fiartă. Desigur că instinctul de apărare a funcționat și broasca a sărit imediat din oală. Apoi oamenii au schimbat tactica. Au pus broasca în apă rece și au crescut treptat temperatura. Broasca s-a obișnuit lent cu situația tot mai rea, s-a adaptat la răul în care se afla, astfel încât nu a mai sesizat pericolul și a murit opărită.  

Pe cât de prompt încearcă oamenii să evite, să fugă și să alunge pericolele evidente, precum cele pe care le-am menționat mai devreme, pe atât de straniu se acomodează, se adaptează când răul le este servit în doze mici.  Dacă sunt expuși treptat la condiții de mediu nefavorabile, în loc să “sară din oală”, depun eforturi pentru a se adapta. Problema e că se adaptează numai până la un punct, dar când răul devine tot mai mare, clachează, fizic sau psihic. Nu mai au energia să observe că sunt pe un drum greșit, într-o relație nefuncțională, că au un stil de viață care îi ucide lent, dar sigur, că muncesc ca niște roboți, fără satisfacții și fără pasiune. Nu își dau seama că mor încet, încet, în timp ce ei pretind că trăiesc.

Tu unde ești? În oala fierbinte? Pe margine fericit că ai scapat de necaz? Sau încă te mulțumești că situația nu e chiar așa de rea și spui că se vor limpezi sau răci apele?

Învață să sesizezi pericolele mici din viața ta, nu tolera răul făcut de alții și nici nu-ți permite compromisuri doar ca să zici că ești puternic și ai energie să duci totul până la capăt. Capătul este posibil să fie mai aproape decât crezi, iar finalul să nu fie luminița de la capătul tunelului, ci ușa care ți se închide în fața, lăsându-te cu sufletul gol, cu sănătatea la pământ, cu casa goală, cu viața în zadar.

Sări din apa care se încălzește treptat, cât încă mai ai energia să schimbi ceva. Dacă lucrurile au mers prea departe într-o direcție greșită, schimbarea e tot mai dificil de realizat. La fel este și în domeniul spiritual. Când cedezi treptat la valorile de viață pe care le ai, când accepți “mici compromisuri”, vei ajunge într-un punct în care ești deja mort.

Comoditatea, dorința de conformism, lipsa de curaj, toleranța la rău, mediocritatea sau chiar frica te pot ține în oala greșită, în apa cu temperatura în creștere. Sari din oală, cât nu e fiartă apa! Ieși din necaz cât mai poți! Azi!