Începând cu primul lui roman, în 1847, Anthony Trollope a scris într-un ritm incredibil. De-a lungul următorilor 38 de ani, el a publicat 47 de romane, 18 lucrări de non-ficțiune, 12 povestiri scurte, două piese de teatru și o mulțime de articole și scrisori. Trollope a realizat această incredibilă producție scriind în intervale de câte 15 minute, timp de 3 ore pe zi. Strategia lui este explicată în cartea lui Mason Currey, Ritualuri zilnice: ,,La acel moment devenise un obicei - și încă este un obicei, deși, în ultimul timp, am devenit mai îngăduitor cu mine însumi – să scriu cu ceasul lângă mine și să îmi cer 250 de cuvinte la fiecare sfert de oră… Această repartizare a timpului îmi permitea să scriu peste zece pagini de roman obișnuite și, dacă aș fi menținut ritmul pentru zece luni, aș fi avut ca rezultat trei romane a câte trei volume fiecare în fiecare an." Poate că abordarea lui Trollope pare simplă la prima vedere, dar implică mult mai mult decât vedem noi la suprafață. Haideți să descoperim de ce această strategie i-a permis autorului să fie atât de eficient și cum putem să o aplicăm și noi în viața noastră.

Problema proiectelor mari

Când vine vorba de rezolvarea lucrurilor, cele mai bune rezultate le obținem atunci când ne aranjăm prioritățile în ordinea importanței lor și când ne ocupăm mai întâi de primele lucruri de pe listă. De fiecare dată când este posibil, aceasta este cea mai bună strategie, pentru că te determină să îți direcționezi energia către lucrurile de cea mai înaltă valoare. Există o problemă generală la această abordare: după ce îți ordonezi prioritățile pentru ziua respectivă, dacă prima dintre ele reprezintă un proiect foarte mare, te poate face să te simți frustrat, pentru că îți ia foarte mult timp să îl termini. Faci ce trebuie să faci, dar tot devine deprimant să fii încă la sarcina nr. 1 după ce ai muncit o zi întreagă. Aceste sentimente de frustrare sunt un posibil dezavantaj în ceea ce privește lista cu priorități. Totuși, Trollope a dezvoltat o soluție pentru această problemă atât de comună.

Stabilește borne kilometrice mai mici și vei avea mai mult avânt

Trollope s-a ocupat cu scrierea de cărți, iar a scrie o carte este, într-adevăr, un proiect mare. Nu este genul acela de sarcină pe care o poți termina într-o singură zi. În unele cazuri, chiar scrierea unui singur capitol este o sarcină prea mare pentru o zi. Totuși, în loc să măsoare progresul în câte capitole sau cărți a reușit să scrie per total, Trollope l-a măsurat în cât de mult a putut sa facă în cele 15 minute. Această abordare i-a permis să se bucure foarte repede de sentimentul satisfacției și al împlinirii, în timp ce și-a continuat lucrul la proiectul cel mare al scrierii unei cărți. Această metodă este relevantă din două motive: 1. Măsurarea progresului în pași mici, cu obiective etapizate, ajută la menținerea avântului de-a lungul întregului proiect, ceea ce înseamnă că vei fi capabil să termini un proiect complex. 2. Cu cât termini mai repede un proiect major, cu atât ziua ta deprinde o atitudine a productivității și a eficienței. Acest al doilea punct, viteza cu care ești capabil să termini sarcina zilei, are o importanță deosebită în menținerea unui sfârșit productiv al zilei.

Grăbește-te să finalizezi

Trollope nu a fost nevoit să aștepte trei luni ca să simtă împlinirea ce vine din finalizarea unei cărți și nici nu a trebuit să aștepte trei zile pentru a-și măsura succesul în terminarea unui capitol. La fiecare 15 minute, el își verifica progresul. Dacă în timpul acela reușise să scrie 250 de cuvinte, considera partea aceea de sarcină finalizată și o ștergea de pe listă, având sentimentul unei împliniri imediate. Metoda lui Trollope de a scrie în blocuri de câte 15 minute este una foarte eficientă de măsurare a progresului, care i-a permis să considere finalizată o etapă mai mică în timp ce lucra la un proiect complex. A primit recompensa unui lucru important și complex finalizat după o perioadă lungă, dar și recompensa imediată pentru fiecare etapă a proiectului respectiv. Poți aplica aceeași tehnică și în alte domenii, nu doar în cele ale scrisului. De exemplu, în loc să își măsoare progresul pentru un proiect de lungă durată, cum ar fi veniturile lunare, Trent Dyrsmid a ținut evidența fiecărei comenzi primite cu ajutorul câte unei agrafe de birou. Ideea centrală este să îți formezi o metodă de a primi satisfacție imediată, în timp ce lucrezi la un proiect de lungă durată. Cu cât primești mai repede sentimentul că mergi în direcția corectă, cu atât vei fi mai determinat să te îndrepți în acea direcție. Lucrează pe lungă durată. Măsoară-ți succesul pe scurtă durată.