Atât în copilarie, cât și pe măsură ce devenim tineri și apoi adulți, a spune „mulțumesc” este o dovadă a unei bune creșteri și a bunului simț.

Ceea ce suntem, ce devenim, ce lăsăm în urmă are mult de-a face cu un obicei simplu: cultivarea seminței recunoștinței și apoi creșterea și îngrijirea ei de-a lungul întregii vieți. Un simplu „mulțumesc” nu este altceva decât cel mai elementar mod de a-ți arăta recunoștința, ori de câte ori este nevoie.

De multe ori însă „omitem” să mulțumim fie din superioritate, fie din lipsa educației, fie că suntem de părere că oricum acele lucruri ni se cuvin. A acorda atenție limbajului nostru și a ne arăta aprecierea pentru tot ceea ce primim în fiecare zi, pentru beneficiile mari, dar și pentru lucrurile mărunte, contribuie major la propria fericire și la creșterea stimei de sine.

A spune „mulțumesc”, conștient fiind de motivul pe care îl ai pentru a-ți manifesta recunoștința, este un prim pas în a dezvolta o atitudine preponderent pozitiv, o recunoștinta constanta care crește considerabil calitatea vieții.

Înlocuirea obiceiurilor negative și a sentimentelor consumatoare de energie cu profunda recunoștință pentru valoarea oricărei clipe, alimentează constant dezvoltarea unei personalități în armonie cu sine și cu exteriorul.

Un „mulțumesc” sincer și din inimă poate contribui de asemenea la îmbunătățirea relațiilor interumane, fiind o neprețuită carte de vizită. Ceea ce gândim și exprimăm, definește în final ceea ce suntem.

Și dacă am descoperit rețeta echilibrului, a bunei educații și de ce nu, chiar a fericirii, să nu uităm să o dăruim și altora prin puterea exemplului. Sigur ne vor mulțumi.