Drama lui Joe din Anzi este un exemplu care ne arată ce paşi trebuie să facem pe drumul nostru spre excelenţă.

În mai 1985 Joe Simpson şi Simon Yates au pornit să escaladeze faţa vestică, necucerită până atunci, a masivului Siula Grande din Anzii peruvieni. Au atins vârful de 6.344 m, iar la coborâre Joe a alunecat de pe versant. Și-a sfărâmat piciorul drept şi în timp ce Simon îl coboară cu coarda, a rămas suspendat într-o crevasă atârnând în gol. Crezându-l mort Simon a tăiat coarda. Joe s-a prăbușit, dar din fericire a căzut exact pe singura bucată de gheaţă ieşită din peretele crevasei. În jos abisul. După şapte ore de linişte apăsătoare, demoralizantă în care nu a putut să ia nicio decizie, s-a pus în mişcare. Încă o noapte în acel mormânt de gheaţă ar fi fost mai înfricoşătoare decât moartea însăşi. Și-a asigurat coarda şi a alunecat în neant, sperând că va da de o podea de susţinere. Când picioarele i-au atins zăpada de pe fundul crevasei, un val de optimism l-a copleşit. A uract cinci ore pe un con de gheaţă, către o fisură de lumină şi a ieșit la suprafaţă. Urmează trei zile fără mâncare, fără apă şi un drum de peste 10 km, cu piciorul zdrobit, pe un traseu periculos. A înaintat încet târându-se şi sărind în piciorul bun. Se prăbușea des, iar durerea era agonizantă. Și-a setat un şablon de mişcări: "fixez pioletul-ridic piciorul-încordez-sar!".  "Îmi fixam un punct de reper şi îmi acordam o jumătate de oră să îl ating", scrie Joe. "Pe măsură ce mă apropiam de acel punct mă tot uitam la ceas. O singură dată nu am reuşit şi am plâns de supărare. Ceasul a devenit la fel de important ca şi piciorul meu bun." Joe şi-a dat seama că "neplanificând fiecare etapă, dispare şi ţinta şi noţiunea de grabă". Şansa să reuşească era să îşi stabilească obiectivele. "Mi-am pus un termen limită de patru ore ca să ajung pe Aleea Bombelor şi intenţionam să le împart în etape scurte, fiecare cronometrată cu atenţie. Am căutat cu privirea un reper. O jumătate de oră ca să ajung la el, apoi alt reper", povestea ulterior Joe. În dimineaţa aceea, Joe ştia că în momentul în care va încerca să sară, va cădea. Braţul i s-a îndoit şi s-a prăbuşit în faţă. A încercat să se ridice, dar a căzut din nou. Pierduse orice urmă de voinţă în timp ce durerea cronică îl copleşea. O parte din el urla să renunţe şi să doarmă, să accepte că nu va ajunge niciodată la tabără. Însă ironia de a se prăbuşi acolo, după atâtea obstacole învinse, l-a înfuriat. "Eram hotărât. Voi continua să mă mişc. Voi continua să lupt". Cu voinţa reînnoită a învins durerea, halucinaţiile provocate de sete, de foame şi de oboseală, a învins traseul dificil prin stânci, gheaţă şi grohotiş atingând obiectivul final: tabăra de bază.

Principiile pe care Joe le-a aplicat pe traseul său din crevasă până în tabără, pot fi aplicate de fiecare om în domeniul în care doreşte să exceleze.

Nemulţumirea este motivul primar pentru motivaţia umană. Nemulţumirea lui Joe de a mai petrece o noapte în crevasă l-a motivat să caute o soluţie.

Ţi s-a întâmplat să te laşi condus de curentul evenimentelor fără să dai atenţie hotărârilor şi acţiunilor tale zilnice? Dacă vei tinde să te laşi cuprins de acest val, vei continua să rămâi în crevasa rece şi întunecată.

Curajul şi perseverenţa pot schimba tragedia în victorie. "Dacă nu-ţi plac întâmplările din viaţa ta, schimbă ceea ce se întâmplă în mintea ta," scrie Iordache Bota. Diferenţa dintre învingători şi învinşi nu constă în cât de inteligenţi sunt, ci în cât de clari sunt în ceea ce îşi doresc. Obiectivele sunt cheia fundamentală a succesului.

Teama e bună. La câţiva ani după tragedie Joe Simpson scria: "Curajul în care nu se găseşte frică este lipsit de valoare. Dacă nu vedeţi nicio ameninţare în acţiunile pe care vreţi să le întreprindeţi, acolo nu se poate vorbi de un act de curaj." 

Poate și tu îți spui: "Nu sunt capabil să-mi înving temerile; nu am forţa să fac schimbările pe care mi le doresc", dar aminteşte-ţi de noaptea în care Joe Simpson era suspendat în prăpastia din Anzii peruvieni şi de atitudinea care i-a adus reuşita.

 Inspiră-te şi lasă-te la maximum condus de puterea obiectivelor!

În urma experienţei de pe Siula Grande Joe Simpson a devenit speaker motivaţional. Documentarul bazat pe cartea sa, "Touching the void", a fost distins cu premiul BAFTA pentru cel mai bun film al anului 2004, inclus pe lista PBS a celor mai bune 100 de documentare din toate timpurile. Joe Simpson si Simon Yates sunt singurii care au escaladat faţa vestică a masivului Siula Grande.

Surse:  Joe Simpson, "Căzând în gol", Polirom 2015; Iordache Bota, "Secretele minţii, secretele succesului", Imprimeria de Vest R. A. Oradea, 1997