Rubrica Creştini de carieră găzduieşte pentru prima dată o femeie! Beatrice Lospa, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate figuri din presa religioasă!

Născută în 1964, la Tecuci (jud. Galaţi), a început un drum care nu o anunţa pe femeia de succes ce avea să devină! A absolvit Liceul din Tecuci, urmând specializarea Matematică-Fizică. Pasionată de tehnică, a urmat cursurile Facultăţii de Automatică din Bucureşti, absolvind în anul 1990. Imediat după aceea, s-a angajat ca inginer, lucrând, în paralel, şi ca redactor la revista de modă Ana. Acest lucru s-a petrecut în perioada 1990-1991, constituind primul indiciu cu privire la turnura în carieră ce avea să urmeze!

În 1993 a absolvit, la Praga, un curs de jurnalism, organizat de BBC împreună cu AWR (Adventist World Radio), iar între 1993 şi 1994 a colaborat cu Radio România Tineret. A fost redactor la Radio Vocea Speranţei în perioada 1993-2000, iar din 1995 până în 2000 a ocupat funcţia de Director de programe al aceluiaşi post de radio. Din 2004 până în prezent, este Director al publicaţiei religioase Revista Ta.

Activitatea din televiziune constă în realizarea a două emisiuni, ce sunt difuzate de mai mulţi ani. În perioada 2004-2005, a fost producător şi moderator al emisiunii Familia mea, difuzată de postul Tele7abc. 2005 a fost anul naşterii emisiunii Jurnal de credinţă, difuzată în primă instanţă la B1 TV între 2005 şi 2006, al cărei producător şi moderator a fost; emisiunea a fost reluată, începând cu anul 2007, fiind difuzată în prezent pe postul Speranţa TV, luni şi miercuri, orele 22⁰⁰.

Re:spiro: Sunteți deja o figură cunoscută şi emblematică a televiziunii Speranța. V-ați gândit vreodată că veți ajunge în această postură?

Beatrice Lospa: Nu! Categoric nu! Şi asta cu atât mai mult cu cât eu am absolvit Facultatea de Automatică... Planurile mele erau, deci, pur tehnice, şi în niciun caz de factură sentimentală, sensibilă. Mi-aduc chiar aminte că acum 17 ani, la foarte puţin timp după ce am primit botezul în Biserica Adventistă, am fost invitată să rostesc o rugăciune de la amvon; am acceptat – pentru că oamenii aveau aşteptări de la mine şi am vrut să arăt că sunt o bună creştină şi n-aş putea să spun „nu”! Am trăit o emoţie atât de puternică, încât am rostit vreo trei fraze – şi acelea îngăimate şi pline de greşeli; când am coborât de la amvon am spus: Niciodată n-am să merg să mai rostesc rugăciuni!

Au trecut de atunci 17 ani şi am realizat mii de ore de radio, am scris sute de articole şi am realizat foarte multe emisiuni la televiziune... Răspunsul este: Nu! Nu m-am aşteptat... Şi aici este minunea lui Dumnezeu, care te transformă, îţi descoperă talentul pe care ţi l-a încredinţat, oferindu-ţi apoi oportunităţile de a-l pune în valoare!

Re:spiro: Şi aţi ajuns în televiziune. Ce părere aveţi despre televiziune în general?

B.L.: Este evident că televiziunea ne captivează şi ne ocupă foarte mult timp. În plus despre românii se spune că sunt mari consumatori de TV, ocupând primele locuri în lume! Sunt subjugaţi de TV – totul în viaţa lor se petrece în faţa televizorului... Poţi să fii chiar sărac lipit pământului, dar televizorul nu-ţi lipseşte din casă! În condiţiile acestea, cred că era nevoie şi de o televiziune creştină, care să abordeze acele direcţii pe care toate celelalte le neglijează – de educaţie religioasă şi socială, dar şi de cultură creştină.

Re:spiro: Cum vă percepeţi propriile emisiuni în peisajul televiziunii? Ce urmăriţi prin ele?

B.L.: Emisiunea pe care eu o realizez se numeşte Jurnal de credinţă şi încearcă să transpună ceea ce spune Dumnezeu în Biblie într-o practică realizată de oameni obişnuiţi, cu care te poţi întâlni; nu încercăm să construim eroi, ci să redăm vieţile unor oameni care au avut curajul să se confrunte cu ei înşişi, să se schimbe, să stea faţă în faţă cu Dumnezeu şi să afle care e voia lui Dumnezeu pentru ei. Astfel de oameni participă la emisiuni şi nu le este uşor... să-şi desfăşoare întreaga viaţă şi uneori să vorbească despre un trecut incomod, dar schimbat de Dumnezeu într-un prezent victorios!

Re:spiro: Care este publicul dumneavoastră ţintă, şi, din contactele pe care le-aţi avut în ultimii ani, cum se raportează el la emisiune?

B.L.: Chiar dimineaţă am primit un telefon de la Iaşi, de la un telespectator care m-a salutat în numele unei „mari mulţimi” (râde) care urmăreşte emisiunile Jurnal de credinţă, spunând că se află în topul preferinţelor lor, tocmai pentru că se regăsesc în experienţele de viaţă şi de credinţă ale invitaţilor. Şi m-au sunat nu numai ca să mă încurajeze să continui, ci şi ca să-mi spună că la Iaşi este un caz zguduitor, care ar putea deveni o poveste pentru emisiune. O tânără de 17 ani, îmbolnăvită de la vârsta de trei ani de SIDA, şi care acum are şi cancer la picior, se află pe patul de spital; de patru ani L-a cunoscut pe Dumnezeu şi e o persoană tonică, o persoană care poate vorbi în mod pozitiv despre experienţa ei cu Dumnezeu! Mi-au spus că îmi vor facilita chiar această întâlnire.

Publicul meu ţintă e, aşadar, acel public ce doreşte să se împrietenească cu Dumnezeu. N-are rezerve – şi chiar dacă are, are răbdare să asculte până la capăt poveştile altora, care au trecut deja prin unele greşeli, pe care ei acum le fac.

Re:spiro: După toţi anii aceştia, cât de eficientă aţi observat că este această modalitate de a-L prezenta pe Dumnezeu – prin intermediul televiziunii?

B.L.: Eu nu pot spune foarte mult despre experienţa de televiziune, pentru că asta ar însemna să cumpărăm anumite sondaje, care să exprime ratingul programelor noastre. Sigur, ne putem da seama după apelurile telefonice, după scrisori, după faptul că oamenii încep să ne recunoască pe stradă... Despre eficienţă, pot să vorbesc mult mai bine în ce priveşte emisiunile de radio. Acolo, fiind vorba de emisiuni interactive, atunci când eşti sunat îţi dai seama că oamenii au nevoi, pe care şi le exprimă, şi că au încredere să le aducă în faţa noastră.

Emisiunile sunt eficiente, şi mărturie stau sutele, miile de vieţi schimbate, pe care le-am cunoscut personal atât prin aceste contacte directe, cât şi prin scrisorile, e-mailurile şi telefoanele pe care le primim.

Re:spiro: Cum priviţi viitorul televiziunii creştine?

B.L.: E o alternativă agreată, urmărită, care are public; la noi, este ceva nou, cu atât mai mult cu cât aparţine unei confesiuni diferite de cea a majorităţii. Tot din experienţa de la radio am înţeles însă că Dumnezeu face minuni! Reuşeşte să dărâme prejudecăţile oamenilor prin cuvinte simple şi prin experienţe de fiecare zi.

Atât timp cât vorbim de un instrument care schimbă vieţi, nu vorbim de o necesitate, ci de o urgenţă; trebuie să facem eforturi să-l susţinem, pentru că el ajunge ţintit în casele şi în vieţile oamenilor şi le schimbă! Oamenii au nevoie de realitate, de sinceritate, de dinamică, de exemple... şi dacă acest lucru este realizat de un program creştin de televiziune, atunci noi ne-am atins ţinta şi putem schimba într-adevăr vieţile celor care ne privesc!

Un articol scris de: Cristina Graur