În 1501 începe să studieze dreptul la Universitatea din Erfurt. La scurt timp are loc un eveniment care îi schimbă viața. Mergând dinspre casa părintească către orașul unde învăța, îl prinde o furtună și un fulger cade foarte aproape de el. Speriat, Luther promite că dacă va scăpa cu viață se va dedica bisericii. Astfel că în 1505, Luther intră în mănăstire în ordinul Augustinian, unde se va hirotonisi doi ani mai târziu. Tatăl său este împotriva acestui lucru, dorind ca el să își continue studiile în drept. După acest eveniment relațiile cu părinții se vor deteriora.
Luther manifestă o inteligență precoce și se dedică postului și studiului. În 1512 își dă doctoratul în teologie, iar după vizita sa la Roma, unde constată o degradare morală a bisericii, se reîntoarce la catedră pentru a-și elabora „Cele 95 de teze”. Pentru vremea sa, Luther devine un gânditor, un reformator al unui sistem învechit și bazat pe tradiții și, mai ales, pe supersitiții.
Contextul istoric face ca scrierile lui Luther să aibă un impact major asupra societății de atunci. Johannes Gutenberg, la jumătatea secolului al XV-lea, reușește să tipărească Biblia, eveniment care avea să aducă o schimbare majoră în istoria omenirii. Faptul că este descoperit tiparul, face ca publicațiile să ajungă mai repede către toate masele sociale, la prețuri accesibile.
Un alt factor ce trebuie remarcat în această perioadă este revoluția academică. Marile orașe ale Europei deveneau campusuri universitare care concentrau tineri din numeroase regiuni, generând un amestec de cultură, concepte și gândire. Granițele erau astfel depășite și oameni cu orientări diferite aveau posibilitatea să își facă cunoscute pozițiile și astfel să contribuie la dezvoltarea unei gândiri cu adevărat europene. Pentru că cei care se dedicau studiului în universități erau cu precădere tineri, se dezvoltă un spirit revoluționar, dezvoltând activități de reformă în structură organizațională dar și noi repere în mentalul colectiv.
Desigur că, la nivel istoric, în aceea perioadă, încep răscoalele țărănești iar principii provinciilor germane caută în Luther un aliat pentru a câștiga independență față de Imperiul Roman. Deși la început Luther nu face decât să aducă un nou suflu în gândirea vremii, el va fi atras în aceste mișcări populare, iar spre sfârșitul vieții sale își exprimă suportul față de revoltele născute.
Luther este un lider înnăscut, carismatic, de o inteligență sclipitoare, având un impact enorm asupra maselor. Gândirea sa este repede însușită în regiunea unde predică, iar principii electori se vor folosi de acest lucru pentru a putea lupta contra Imperiului Roman. Când va fi excomunicat de către Biserica Catolică, Luther își va găsi refugiu la principele de Saxa, care îl va proteja și încuraja să își continue studiile și cercetările.
Un aspect mai puțin cunoscut din viața reformatorului protestant
Totuși, puțini știu că Luther, un gânditor ce rupe barierele timpului său, a scris contra evreilor și că acesta era antisemit. În 1543, Luther scrie „Von den Juden und ihren Lugen” („Despre iudei și minciunile lor”). În această lucrare, Luther scrie despre acțiunile ce ar trebui întreprinse contra evreilor, precum arderea sinagogilor, distrugerea cărților iudaice de rugăciune, interzicerea rabinilor de a mai predica, distrugerea și demolarea caselor evreiești, confiscarea averilor deținute de evrei (bani și proprietăți). În scrierea sa, îi numește pe evrei „viermi veninoși” și propune ca evreii să fie utilizați la munca de jos, să fie forțați să muncească sau să fie expulzați pentru totdeauna.
În ciuda faptului că Luther, prin gândirea sa, devine o minoritate prin curentul religios pe care îl creează, și anume protestantismul și reforma, el însuși este cel care scrie și se manifestă contra altei minorități religioase și culturale.
Patru secole mai târziu, după ce Luther a publicat scrierile sale antisemite, naziștii au utilizat și au citat eseurile sale într-o asemenea formă încât să legitimeze acțiunile germane antisemite care s-au manifestat în așa numita „Soluție Finală”.
Pe 18 februarie 1546, după mai multe complicații de sănătate, Luther moare în orașul său natal. Rămâne în istoria umanității ca un lider care schimbă paradigma vremurilor sale, cel care aduce un nou suflu în mentalitatea umană, dar care în același timp lasă scrieri contra minorităților evreiești ce vor da, de asemenea, rezultate secole mai târziu.
