Crezi că există vreun om care să fie mulţumit în sinea lui că nu are prieteni? Un asfel de sentiment ar fi, cel mai sigur, un rezultat al pustiirii inimii, pentru că incapacitatea de a te împrieteni nu este o dovadă a forţei, ci a uscăciunii sufleteşti.

Am putea trăi fără asigurarea din partea unui prieten că atâta vreme cât luptăm împreună vom câştiga? Ne-am vindeca rănile la fel de repede, dacă n-ar mai fi acea persoană dragă, care prin mângâierea ei să ia, parcă, jumătate din durere? Să fim sinceri: în compania cui râdem cu cea mai mare poftă dacă nu alături de prieteni, fiind inundaţi de umorul lor?

E minunată libertatea pe care o avem să ne punem deoparte, dintre toate persoanele cu care intrăm în contact zilnic, pe acelea care ne împrospătează viaţa și pe a căror existenţă o putem îmbunătăţi la rândul nostru. Prietenii sunt acele bijuterii care ne fac viaţa într-adevăr sclipitoare. Experienţele personale certifică acest lucru în primul rând, apoi experienţele altora dezvăluite în rândurile din articole, în paginile cărţilor sau în scenarii de filme.

Înţelegem şi mai  profund rolul prieteniei atunci când situaţii tragice ne doboară moral. Un film recent apărut în cinematografele din ţara noastră, "The collateral beauty", aduce pe ecran una dintre cele mai frumoase replici, rostite de un personaj, fermecat de prietenie în sine, care a ajuns la acea înţelegere că nu există limite în bunătate şi nici interese atunci când urmăreşti binele celuilalt. Conţinutul dialogului este cu atât mai fascinant cu cât Amy şi Whit se cunosc doar de foarte puţin timp. Whit îi cere ajutor fetei, promiţându-i o sumă de bani foarte mare. Amy este coordonată de un alt principiu în relaţiile cu cei din jur. Ştie că nu banii îi pun în valoare gesturile. Refuză oferta lui Whit aşezând un preţ ciudat şi lipsit de avantaje personale. Schimbul de servicii este numai în folosul bărbatului, pentru că Amy cere de la Whit acel lucru care îi va aduce lui însuşi confort sufletesc : să dedice timp relaţiei cu fiica sa care, în urma divorţului, locuia cu mama şi refuza întâlnirile cu tatăl său. "Te voi ajuta cu o singură condiţie", spune Amy, "să îmi promiţi că în fiecare zi vei lupta pentru relaţia cu fiica ta şi o vei recâştiga. Promite-mi că vei fi un bun tată".

Deseori ne comportăm în relaţii ca în supermarket: plătesc - primesc; vrei să primeşti, trebuie să plăteşti. "L-am ajutat deoarece şi el m-a scăpat dintr-o încurcătură; trebuia să îi fac un dar pentru că şi el mi-a dat un cadou de ziua mea; nu prea îmi place postarea, dar îi dau like ca să primesc și eu unul”.

Dacă se întâmplă ca cineva să refuze răsplata pentru un serviciu, suntem luaţi prin surprindere şi uneori nu avem o reacţie spontană de mulţumire drept răspuns. Sigur aţi simţit asta măcar o dată. Recunoaşteţi că sentimentul este copleşitor!

Ce ar fi dacă ați fi voi cei care să lăsaţi oamenii fără cuvinte? Puneţi  prietenia punte între voi şi toţi ceilalti oameni, nu numai între voi şi grupul intim de care aparţineţi. A fi prietenos este o calitate care trebuie activată în fiecare zi, faţă de oricine. Veţi fi încântaţi când veţi observa că nu risipiţi nimic atunci când investiţi într-o relație cu o persoană alături de care petreceţi ceva timp. Nu veţi pierde nici resurse, nici bună-dispoziţie, nici stimă, nici timp ...din contră. Spiritul de bunătate, de solidaritate faţă de cei pe care îi cunoaşteţi în treacăt vă va îmbrăca sufletul cu o frumuseţe de neşters. Va aduce muzică în inima voastră. Ochii plini de recunoştinţă ai celor preţuiţi de voi vă vor da adevăratul sentiment al valorii.

Iubiţi-vă familia, preţuiţi-vă prietenii şi arătaţi bunătate faţă de orice om!