Societatea noastră nu arată bine, peisajul uman lasă mult de dorit: nu ne respectăm, ne agresăm, ne cultivăm frustrările și isteriile într-un mod sălbatic, ne preocupăm de binele propriu ignorând flagrant bunele maniere, ne lăsăm conduși de scopuri și scuzăm mijloacele, fără urmă de mustrare de conștiință. Nu ne place de noi, nu ne place ce vedem la alții și asistăm neputincioși cum pentru generație după generație, mocirla devine tot mai atractivă. Ce e de făcut?
“Un popor fără cultură este ușor de manipulat”, spunea Kant. Un popor fără educație nu este cu adevărat liber, în sensul în care libertatea înseamnă și dezvoltarea creativității, a geniului uman în orice domeniu de activitate, de la cel antreprenorial, la cel artistic.
Sunt două metafore ce ar putea arăta importanța educației. Prima se referă la om ca la celula societății. Dacă vrei să ai o societate bine închegată, ai nevoie de oameni integri. Dacă celulele dintr-un organism ar fi lăsate la voia întâmplării, s-ar crea premisele haosului, iar tocmai forma de organizare conferă coerență și utilitate ansamblului. Apoi, educația individului poate fi comparată cu calitatea cărămizilor unei clădiri. Dacă vrei să ai o construcție durabilă, de calitate, ai nevoie să folosești materiale de calitate. Oricât de ingenios ar fi inginerul sau cât de creativ arhitectul, dacă materia de bază este de slabă calitate, rezultatul este compromis. În general suntem de acord cu aceasta, dar prea adesea ne oprim la constatări.
Daca fiecare dintre noi am face eforturi să fim, să devenim “de calitate”, atunci sociatetea în ansamblul ei ar avea parte de un grad mai ridicat de civilizație, iar noi ne vom găsi mai ușor menirea. Educația este o chestiune căștigătoare pe două planuri: la nivel individual și pentru felul în care vom conviețui unii cu alții. Educația este un act de construcție intelectuală și de edificare morală. Exact de ce avem nevoie!
Andrei Pleșu povestea într-un interviu despre Constantin Noica. Aflat în vizită la un liceu cu scopul de a le vorbi tinerilor despre importanța învățăturii, filozoful prezenta două opțiuni: fie ne înscriem pe orbita educării și devenim subiecte, alegându-ne propriul rol în societate, fie rămânem obiecte ale manipulării celorlalți. Cu alte cuvinte, ori iți iei prin educatie, viața pe cont propriu, îți creezi propriul drum și nu te multumești cu rolul pe care ți-l atribuie societatea, ori ajungi obiectul de care alții se folosesc.
A avea o educație înseamnă a te încadra pe un drum cu sens, înseamnă a merge într-o direcție clară, înseamnă a-ți trăi viața la maxim, la potențialul cu care ai fost creat. Dumnezeu te-a înzestrat cu talente, cu abilități extraordinare, ți-a dat capacități inelectuale, dar ești resposanbil pe deplin de ce faci tu din ele. Educația esențială înseamnă parcurgerea unui traseu academic tradițional, dar nu se reduce la aceasta.
Educația nu înseamnă numai acumularea de cunoștințe, ci transformarea lor, formarea unor deprinderi, a unui caracter. Educația este un proces de devenire sau așa cum spunea Johann Amos Comenius, “omul nu poate deveni om decât dacă este educat”.
