Renumitul romancier, Philip Milton Roth, afirmă tranşant că „atenţia, claritatea, solitudinea, liniştea, tot ceea ce este necesar pentru a citi cu adevărat, nu mai sunt la dispoziţia oamenilor absolut deloc.”
În acelaşi ton, Tim Parks, critic şi romancier, evidenţiază într-un eseu din New York Review of Books diferenţa fundamentală dintre condiţiile în care citim acum şi cele de acum 30 sau 50 de ani: „Știu că atunci când citim există mai multe pauze, mai multe opriri și reporniri frecvente, mai mulţi stimuli externi şi mai puține refugii unde mintea se poate aşeza. Nu este doar faptul că eşti întrerupt; problema este că eşti înclinat spre întrerupere. Prin urmare, mai multă şi mai multă energie este necesară pentru a rămâne în contact cu o carte, mai ales cu ceva lung și complex." Conform lui Parks, astăzi trebuie să lupţi, trebuie să planifici pentru a avea un moment real dedicat cititului.
În căutarea soluţiilor
Internetul este plin de sfaturi pentru a-ţi face timp de citit. Dar tehnicile de management al timpului nu par suficiente. Aşează-te numai să citeşti ceva şi mintea îţi va fi inundată de diverse gânduri. Sau eşti atât de obosit, încât o carte este ultimul lucru de care ai avea nevoie.
„Viitorul vine la noi asemenea unor sticle goale purtate de o bandă transportoare de neoprit și aproape fără sfârșit ", scrie Gary Eberle în cartea sa Timp Sacru, și „ne simțim presaţi să umplem aceste sticle de diferite dimensiuni (zile, ore, minute), deoarece acestea trec, iar dacă se duc fără a fi umplute, le vom fi pierdut în mod ireversibil." Cu siguranţă, mulţi dintre noi percep timpul în acest fel. Imaginaţi-vă cufundaţi cu totul într-o carte fără a mai ţine cont de celelate puncte de pe agenda zilnică. Pentru unii ar fi teribil să fure din timpul planificat altor activităţi.
O altă aperspectivă
Cititul de calitate nu necesită doar timp, ci un timp special ce nu poate fi obţinut doar prin străduinţa de a deveni mai eficient. De fapt, a deveni mai eficient, este tocmai parte a problemei. Perceperea timpului ca o resursă ce trebuie folosită cât mai bine tinde spre o abordare centrată pe utilitate. Tinzi să evaluezi orice moment ca fiind folosit eficient doar în măsura în care există progres spre un scop anume. Dacă cititul este doar un punct pe agenda ta zilnică, acesta devine un scop în sine, folositor uneori, dar lipsit de satisfacţii.
Deci, până la urmă ce funcționează? Surprinzător, planificarea unor intervale regulate pentru a citi este necessară. Dar nu ne întoarcem în felul acesta la paradigma timpului eficient? Eberle afirmă că un comportament ritualic de acest tip ne ajută „să păşim în afara curgerii timpului" într-un altfel de timp, „un timp al sufletului." Aceasta necesită o decizie hotărâtă, categorică de a ignora alte priorităţi. Într-o zi foarte bună, simţi că te laşi purtat de lectură; nu iţi planifici cititul între celelalte activităţi de pe agendă, ci doar te relaxezi, absorbit fiind de ceea ce descoperi pas cu pas. Secretul unei lecturi captivante constă în a fi dispus să scoţi din calcul ineficienţa şi ideea de timp pierdut.
