Ești îndemnat adesea să te rogi și atunci când îndrăznești să-I ceri ceva lui Dumnezeu aștepți cu mare interes răspunsul Lui. Și aștepți, dar această așteptare poate fi agonizantă. Este greu să aștepți când nu ești sigur de rezultat. Ar fi mult mai ușor dacă ai știi că ceva bun se va întâmpla sau ai primi cel puțin o promisiune din partea lui Dumnezeu de a continua să aștepți. Sau o reasigurare pentru a-ți ancora rugăciunile. Dar Dumnezeu pare adesea tăcut când aștepți răspunsurile Sale. Nu ai nicio idee dacă îți va răspunde vreodată la rugăciune și te simți debusolat.

“Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde faţa de mine? Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?” (Psalmi 13:1-2), sunt întrebări pe care le-au avut și personajele biblice și probabil ți-ai pus și tu aceste întrebări de multe ori. Dacă ai știi că Dumnezeu răspunde în cele din urmă rugăciunii cu "da", ar fi diferit, dar fără o astfel de asigurare, chiar și un "nu" ar fi adesea mai ușor decât "AȘTEAPTĂ".

Cu ceva timp în urmă, am căutat în Biblie pentru a găsi o promisiune care să mă ajute în mijlocul unei așteptări grele. Ceva de care să mă agăț. Am citit: “Avraam nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească”. Romani 4:20-21

În timp ce admiram credința lui Avraam, acest pasaj m-a frustrat. Bineînțeles că Avraam nu s-a îndoit niciodată. Avea un cuvânt direct de la Dumnezeu. Dacă aș fi avut o promisiune directă de la Dumnezeu, o asigurare a răspunsului Său, atunci aș fi fost mulțumit să aștept și eu. Avraam putea aștepta pentru că știa că va obține ceea ce voia în cele din urmă. Deci, l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea măcar un semn. Nu am primit nimic. Nicio confirmare. Doar tăcere în acea problemă pentru mult timp și în cele din urmă răspunsul lui Dumnezeu a fost "Nu".

La început așteptarea a părut nedreaptă și fără scop. M-am străduit să înțeleg acei ani aparent pierduți. De ce nu mi-a spus Dumnezeu?

Am înțeles în timp ce înseamnă să crezi în promisiunile lui Dumnezeu și am înțeles altfel ceea ce s-a întâmplat în cazul lui Avraam. Credința lui Avraam nu era în rezultatul promisiunii. Credința lui era înrădăcinată în Cel care a făcut promisiunea, în Dumnezeu. Credința lui nu era în ceea ce făcea Dumnezeu pentru el, ci în Dumnezeu Însuși, de aceea Avraam a fost dispus să aștepte. Putea face tot ce a cerut Dumnezeu. Nu se opunea unui anumit rezultat. El se ținea de Dumnezeu. Așteptarea lui Avraam i-a întărit credința, l-a învățat căile lui Dumnezeu și i-a arătat credincioșia lui Dumnezeu. Avraam știa că Dumnezeu va oferi tot ce are nevoie.

Trebuie să ai aceeași asigurare ca și Avraam: că Dumnezeu va oferi tot ce ai nevoie, la momentul potrivit. Când lași rezultatul așteptat deoparte vei vedea așteptarea diferit.

Poate că Dumnezeu te face să aștepți din aceleași motive pentru care l-a făcut pe Avraam să aștepte. Pentru a-ți întări credința, să te facă atent la vocea Lui și pentru a aprofunda relația ta cu El.

Nu dispera!

Așteptarea nu este doar despre ceea ce obții la sfârșitul așteptării, ci despre cine devii când aștepți.