Deschide un King James și deschide și un The Message sau New Living Translation! Vei vedea că sunt două mari abordări în traducerea Bibliei. Există echivalența formei – traducerea redă exact ce a spus autorul atunci și acolo. Și există echivalența ideii – traducerea redă ideea așa cum ar spune-o autorul cititorilor lui de azi. Ambele au plusuri și minusuri. Iarăși spun, nu citi doar una!
Deci, ce e de făcut? Dacă mergi la biserică, acolo se folosește în general o versiune clasică. Când citești Biblia pentru sufletul tău, fă-ți un bine și ia-ți și o traducere dinamică. Vrei să studiezi de-adevăratelea? Pune burta pe greacă și ebraică. Așa e… n-ai chef. Și atunci, pentru unul ca tine și ca mine, profesorii de teologie recomandă ca într-un studiu biblic să consultăm mai multe versiuni – oricâte ai în casă sau pe telefon. Sau intră pe Biblehub.com și consultă mai multe traduceri, în paralel.
Chiar ți-ar prinde bine să citești Biblia și în altă versiune: mai nouă, mai veche, a unei alte biserici sau într-o altă limbă. Vei vedea că textul are prospețime, sclipiri nebănuite. Îl vei citi cu alți ochi. Așadar, bine că sunt mai multe versiuni! Bine că sunt diferite. Cât despre… cea adevărată, este aceea care are calitatea de a fi mereu proaspătă. Mai vie! Mai luminătoare! Vorba ucenicilor în drum spre Emaus: „Nu ne ardea inima în noi, când [Isus] ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?” (Luca 24:32)
Un răspuns oferit de: Christian Sălcianu
