Poate nu-l cunoașteți pe DaddyCool  pentru că nu ați avut până acum aceleași preocupări, dar după ce veți afla amănunte despre el, cu siguranță că îl veți considera un model – mai ales dacă sunteți dintre cei care doriți să faceți lucruri mari cu viețile voastre.

Robert Diaconeasa a jucat în reclame de la 14 ani, iar de la 16 ani a intrat în presa scrisă, la revista Bravo. Lucra până la miezul nopții, apoi mergea acasă să doarmă, pentru că urma o zi de liceu: era în clasa a X-a. La 19 ani, a devenit reporter tv pentru o emisiune mondenă și speră să se întoarcă în televiziune cu proiectul “Amintiri din copilărie”, în format special. Spune că menirea lui în viață este să le fie de folos copiilor din mediile defavorizate. Se și simte lucrul acesta prin toată activitatea sa, el fiind singurul vlogger caritabil din România. Ce a făcut mai exact? A intervievat vedete de pe la noi, despre copilăria lor și, datorită vloggului său, Amintiri din copilărie, la finalul primului sezon, a strâns 19.000 euro, prin care a ajutat mai mult de 100 de copii.

Spune-ne, Robert, care este cea mai frumoasă amintire a copilăriei tale?

DaddyCool: Hmmm, am avut o copilărie destul de grea, cu multe probleme. Dar poate că una dintre puținele amintiri frumoase pe care o am o reprezintă weekend-urile în care mergeam cu ai mei la cumpărături, în piața de la Obor. Era momentul nostru și mă bucuram tare de el.

Care au fost punctele tale tari în adolescență și cât se regăsesc ele în ceea ce faci acum?

DaddyCool: Am fost mereu un puști ambițios și foarte descurcăreț, fără să fiu cel mai deștept din clasă, de exemplu: prindeam din zbor lucruri și aveam capacitatea de a ambala bine puțină informație, astfel încât să par bine pregătit. Azi sunt și mai ambițios și reușesc să mă descurc foarte bine cu resurse minime uneori. E o capacitate pe care mi-am dezvoltat-o în timp și care mă ajută foarte mult în prezent.

Cum a început (proiectul) vlogul caritabil Amintiri din copilărie?

DaddyCool: Culmea, ideea mi-a venit în timp ce eram la duș, din dorința sinceră de a ajuta copiii din medii defavorizate. Mă gândeam încontinuu la cum să fac asta. Chiar și la duș. Imediat ce s-a conturat ideea, m-am pus pe dat telefoane, iar în trei zile aveam deja totul pregătit și primele filmări stabilite.

De ce crezi tu că are nevoie de caritate nu omul care primește atenție, ci cel care oferă?

DaddyCool: Nu pot să răspund în numele tuturor, dar îți pot spune clar că eu (cel care oferă) am nevoie de caritate ca să simt că trăiesc. Vreau să ajut fiindcă și eu am avut nevoie de ajutor la un moment dat și nu a fost nimeni acolo să mi-l ofere. Și nu mă refer la bani, ci pur și simplu la niște încurajări care m-ar fi susținut, poate, să fac și mai multe lucruri frumoase, poate chiar mai devreme.

Ce a fost picniCool și cum ai vedea tu implicarea unor tineri cu inimă mare (studenți) într-un astfel de eveniment?

DaddyCool: PicniCool este o altă modalitate prin care ajut copii din medii defavorizate și poate scuza mea să îmi iau o zi liberă și să petrec timp de calitate cu oameni dragi. PicniCOOL este un picnic relaxat, caritabil, la care trebuie să donezi ceva ca să poți participa. Simplu. Eu mă ocup de toată distracția, tu, participantul, trebuie doar să te ocupi de una dintre nevoile cazului căruia îi dedic evenimentul.  Cum s-ar putea implica niște tineri studenți în eveniment? Întrebarea e „cum NU s-ar putea implica”? E un event creativ, așa că pot face multe, de la partea de concept, la găsirea locației, la modalitatea de donații etc.

Vorbește-ne despre Tabăra Meseriașilor, o altă acțiune în care ai fost implicat, și scopul ei – aceasta poate deveni un fel de stil de viață al persoanelor care doresc să îi încurajeze în dezvoltare pe cei din jurul lor.

DaddyCool: „Tabăra Meseriașilor” este un proiect OMV-Petrom, care schimbă perspectivele unor copii veniți din medii defavorizate. Un proiect care susține meseriile de bază ale României și care poate oferi noua generație de meseriași din această țară. Chiar s-au descoperit niște viitori super profesioniști în cadrul taberei.

Ai participat la Titans Triathlon. Ce relație aveai tu cu sportul înainte de acest eveniment și cum vezi acum lucrurile?

DaddyCool: Da, am participat. Voi mai participa de fiecare dată când voi avea ocazia și îmi va permite timpul. Eu am făcut sport de performanță vreme de opt ani, deci nu sunt străin de mișcare, chiar dacă nu i-am mai alocat așa de mult timp în ultimii ani.

Cum crezi că-și poate găsi menirea un om care simte că nu are nicio pasiune, față de nimic din ceea ce e în jur?

DaddyCool:. Cred că fiecare avem un fel de pasiune pentru ceva. Poate că nu i-a dat importanță, dar sigur e acolo. Dacă am fost concentrați pe altceva însă, cred că e normal să trăim cu impresia că nu avem pasiuni.

Unul dintre articolele tale poartă titlul “Dă-i copilului natura și nu va mai avea nevoie de nimic altceva”. Cum ai ajuns la această concluzie?

DaddyCool: Destul de simplu. Am crescut-o pe Ingrid (fiica mea) înconjurată de natură, încă de când era mică. Am plecat spre natură de fiecare dată când am avut ocazia. Însă excursia noastră recentă în Zanzibar, unde am petrecut trei săptămâni, m-a făcut să-mi dau seama cu adevărat că un copil chiar nu are nevoie de nimic altceva. Ea s-a simțit perfect acolo, era fiica oceanului și era mulțumită cu fructe proaspete, plajă și ocean. A fost incredibil de frumos să o văd cât este de fericită într-un asemenea mediu.

Am aflat ce bucurii ai făcut tu celor din jur, dar la final vrem să aflăm și care au fost cele mai mari trei bucurii ale tale?

DaddyCool: Cele mai mari bucurii ale mele sunt fiica mea, soția mea și faptul că suntem o familie foarte unită și sănătoasă.

L-am întrebat pe Robert la ce întrebare i-ar face plăcere să răspundă și nu i-am adresat-o. Iată ce a ales…

Cum e, de fapt, viața dincolo de lumina reflectoarelor și a aparițiilor publice?

DaddyCool: Cu siguranță nu atât de glam pe cât ar crede lumea de acasă. Pentru a avea tot ce am în acest moment, muncesc zilnic și cu multă dăruire. Sunt zile bune și zile mai puțin bune, dar când văd că oamenii înțeleg și îmi apreciază munca, sunt cel mai fericit. Și primesc putere să merg înainte, pe acest drum charity pe care am ales să merg.