Ușa de la odaie se închide fără zgomot în urma lor. Toate vasele sunt așezate în centrul camerei. Dis-de-dimineață copii au plecat prin vecini să ceară vase goale, pe care le-au adus rând pe rând în casă. După ce au străbătut întreg cartierul, s-au întors acasă la mama lor. Femeia a luat vasul ei cu untdelemn și l-a apropiat de gura unui vas înalt și gol. Lichidul a început să curgă din belșug în vasul mare, până când acesta s-a umplut.
- Priviți copii, e o minune! Vasul acesta s-a umplut complet. Repede, repede, dați-mi un altul. Pe acesta duceți-l în pivniță. Aveți grijă cu el, acum e greu. Luați-l mai bine amândoi.
A continuat apoi să toarne untdelemn în cel de-al doilea vas, și al treilea, și al patrulea...
- Mai dați-mi un vas. Nu mai văd niciunul gol lângă mine. Grăbiți-vă!
- Dar mamă, nu a mai rămas niciun vas gol care să nu fie deja umplut.
„Și n-a mai curs untdelemnˮ

„Du-te de cere vase goale (...) și nu cere puțineˮ
Atunci când femeia văduvă s-a dus la Elisei să îi ceară ajutor, ea se afla într-o situație cu adevărat disperată. Soțul îi murise, lăsând în urma sa datorii pe care cei în viață trebuiau să le plătească cu libertatea lor. Ca o mamă bună, femeia a vrut să își cruțe copii de acest sacrificiu, și s-a dus la profetul lui Dumnezeu pentru a cere ajutor. „Ce ai acasă?ˮ a întrebat Elisei? Femeia i-a spus că nu are decât un vas cu untdelemn. dar acest unic vas cu untdelemn avea să devină o binecuvântare nesfârșită pentru femeie și copii ei.

Dumnezeu folosește puținul pe care noi îl avem, oferit desigur tot de El, pentru a ne binecuvânta, pentru a-l înmulți, pentru a ne salva din situațiile noastre limită. Uneori însă, venim la El doar atunci când noi nu mai găsim nicio soluție, când nu mai avem aproape nimic care să ne salveze, când puterile noastre se sfârșesc. Cu toate acestea, El adaugă belșug de binecuvântări la puținul nostru care ne-a mai rămas. Untdelemnul a continuat să curgă la nesfârșit, umplând vas după vas, până când nu a mai rămas nimic gol care să nu fi fost umplut.

Pe lângă toate aceste lucruri, vreau să mai scot un amănunt în evidență. Binecuvântările lui Dumnezeu sunt nesfârșite, curg din belșug. Noi oamenii suntem cei care le oprim, cei care le punem măsură, cei care le stopăm. Dumnezeu este dispus să continuea să ofere, până când paharul nostru este plin de dă pe de-asupra. El nu vrea să se limiteze la o unitate de măsură, la o singură binecuvântare, și ne invită să ne bucurăm de minuni fără sfârșit. Nu cereți vase puține! Nu limitați cererile voastre când veniți în fața lui Dumnezeu. Nu luptați de unii singuri, venind cu întârziere să găsiți soluția de salvare doar atunci când nu mai puteți lupta singuri.

Cu toate că vasele au fost limitate, cu toate că untdelemnul a încetat să curgă, tot ceea ce Dumnezeu oferise a fost de-ajuns pentru ca femeia să își plătească datoriile pe care soțul ei le lăsase în urmă. Și nu numai atât, din banii care îi rămâneau puteau să trăiască mai departe ea și copii ei. Nu era o binecuvântare de azi pentru mâine doar, ci o binecuvântare pentru întreaga viață, a asigurare plină de grijă, protecție și belșug.
„Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață.ˮ Tu nu uita să ceri vase goale doar. Dumnezeu este gata să le umple.