Howard Kelly, un tânăr student la medicină, provenea dintr-o familie săracă. Părinţii nu l-au putut ajuta prea mult financiar; tot ce au putut să-i spună a fost faptul că atât timp cât are cap şi două mâini, trebuie să se descurce singur.

Pentru că nu şi-a putut plăti taxele, a fost nevoit să îngheţe anul. Se angajă la un negustor ambulant şi începu să vândă mărunţişuri din casă în casă. În primele două zile nu vându nimic, cheltui şi puţinii bani pe care-i avea pentru mâncare, şi descurajarea începea să-l cuprindă. Bani pentru a-și continua studiile nu avea, cu negustoria nu mergea, aşa că singura soluţie ce îi rămăsese era să meargă acasă şi să se facă văcar.

Însă şirul gândurilor îi fu întrerupt de zgomotul disperat al stomacului său care-i cerea mâncare. Aşa că lăsă ruşinea la o parte şi bătu la prima uşă, cerând ceva de mâncare. Aici îl întâmpină o tânără zâmbitoare, întrebându-l amabilă cu ce-i poate fi de folos.

Luat prin surprindere, băiatul se fâstâci, iar fata, amabilă, repetă întrebarea. În cele din urmă, tânărul o rugă să-i ofere un pahar cu apă. Cu acelaşi zâmbet cald, fata primi rugămintea, iar după puțin timp se întoarse la el cu o cană plină ochi cu lapte, iar pe farfurie, o felie mare de pâine. Uimit, băiatul mulţumi frumos şi începu să mănânce cu poftă.

După ce termină, mulţumi din nou, şi dori să ştie cum poate să întoarcă înapoi gestul fetei. Aceasta, hotărâtă, îi răspunse că mama ei o învăţase ca niciodată să nu accepte mulţumiri, nici recompense pentru o faptă bună. După ce își luară rămas bun, băiatul se gândi că acest gest a fost răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile lui. Dumnezeu dorea ca el să devină medic, şi putea fi sigur că tot El îl va ajuta să-şi ducă misiunea la capăt. La scurt timp, banii au început să apară și uşile să se deschidă.

Tânărul reuşi să se înscrie din nou la facultate. Anii treceau repede, iar el devenea din ce în ce mai bun. Astfel, după 15 ani, Howard Kelly ajunge medic ginecolog la Spitalul John Hopkins, Baltimore, Maryland. Într-o zi primi un telefon cu privire la o doamnă ce abia născuse, aflându-se într-o stare foarte gravă. La cele 4 spitale la care fusese nu i se putuse stabili un diagnostic, iar el era aşteptat să o examineze.

Uitându-se pe fişa medicală, descoperi că pacienta era o doamnă tânără, de 35 de ani, din acelaşi oraş unde vânduse el cu 15 ani în urmă lucruri din casă în casă. Doctorul Kelly avu o tresărire. Merse imediat să vadă pacienta, şi nu mică îi fu mirarea când descoperi că bolnava era chiar domnişoara ce îi oferise o cană cu lapte şi pâine când el ceruse apă, şi care îi dăduse din nou elan să meargă mai departe.

Fără să mai stea pe gânduri, doctorul Kelly acceptă să o opereze, iar după 6 ore operaţia reuşi. Au trecut săptămâni de recuperare, iar când a sosit vremea ca doctorul să completeze nota de plată, a trasat o linie, iar sub ea a scris: ,,PLĂTIT CU O CANĂ DE LAPTE”.

Când doamna primi plicul şi citi nota, rămase uimită, neînţelegând ce voia să spună acel mesaj. Îl chemă pe doctorul Kelly ca să îi ceară lămuriri. Acesta îi aminti doamnei de fapta ei de bunătate prin care el a fost încurajat să meargă mai departe cu studiile.

Povestea doctorului Howard Kelly ne demonstrează încă odată puterea inimaginabilă a unui act de amabilitate, de bunătate. Mergând înapoi pe firul povestirii, am putea să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă acea tânără nu l-ar fi servit pe tânărul înfometat. Acesta probabil că ar fi abandonat lupta şi ar fi rămas pentru tot restul vieţii lui un tânăr oarecare cu vise spulberate. Societatea ar fi pierdut un medic deosebit iar noi nu am mai fi fost inspiraţi de această poveste.

Însă ce minunat este faptul că undeva, nişte părinţi şi-au făcut timp să-şi înveţe fiica lecţia importantă a amabilităţii, după principiul enunţat de Isus Hristos: „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Luca 6:31)

Un motiv în plus

Un studiu din anul 2006 publicat în ,,Proceduri ale Academiei Naţionale de Ştiinţe” a arătat că atunci când oamenii fac fapte de bunătate, creierul este activat în regiuni asociate cu plăcerea şi conexiunea socială, creând un efect de ,,strălucire caldă” (în engleză ,,warm glow effect").

Oamenii de ştiinţă consideră că un comportament altruist eliberează endorfine în creier, producând un efect de euforie, cunoscut sub numele de ,,helper's high".

Aşadar, îndemnaţi atât de cercetările ştiinţifice, cât şi de cel mai mare Învăţător al tuturor timpurilor, Isus, vă invit să nu obosim în facerea binelui. Nu se ştie niciodată când simplul nostru gest de amabilitate va fi în stare să-l ridice pe cel mai deznădăjduit om pe cele mai înalte culmi ale biruinţei.

,,Prea des subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unui cuvânt de bunătate, a unei urechi aplecate să asculte, a unui compliment sincer, sau a celui mai mic act de bunătate, toate acestea având puterea de a schimba o viaţă.” Leo Buscaglia