Dragi cititori, vă recomand câteva cărți foarte bune, asupra cărora ar merita să vă aplecați cu interes într-o bună zi.
A deveni o persoană, de Carl Rogers. Titlul cărții este unul provocator și la fel este și conținutul. O carte al cărei autor, reputat psiholog umanist, desfășoară în fața cititorului învățături adunate de-a lungul celor peste 30 de ani de carieră. Fiți curioși și citiți primele capitole!
Scrisori, 1925-1975 și alte documente, de Hannah Arendt și Martin Heidegger. Un volum „martor” al relației dintre Hannah Arendt și „regele ascuns din regatul gândirii”, Martin Heidegger. Pentru cei pasionați nu doar de sisteme filosofice, ci și de felul în care experiența vieții determină filosofia, volumul oferă o privire dincolo de catedră în viața a doi gânditori excepționali. Sper să vă stârnească curiozitatea versurile de mai jos, scrise de Hannah ca o consolare și reflecție asupra trecutului: „Curg orele-ntruna/ Trec zilele, luna,/ Câștigul, esența/ E doar existența.”
În mâinile Domnului. Însemnări personale: 1962-2003, de Karol Wojtyla (Ioan Paul al II-lea). Volumul oferă cititorului șansa de a pătrunde în viața spirituală a unui important lider religios. Citind-o, veți fi martori la progresul relației cu Dumnezeu al unui episcop, devenit mai târziu Papa Ioan Paul al II-lea. Pe scurt, un jurnal plin de inspirație spirituală.
Curajul de a fi, de Paul Tillich. Se pot spune foarte multe despre Paul Tillich, însă faptul că a fost un teolog protestant ieșit din tipare a adus un suflu nou secolului al XX-lea pentru relația teologiei cu filosofia existențialistă și psihologia. Dacă doriți să aflați mai multe despre angoasă și lipsa de sens și despre legătura lor cu curajul, adică cu afirmarea propriei ființe a omului, Curajul de a fi este o carte asupra căreia merită să vă opriți. Las cititorii cu această întrebare provocatoare: Ce ați face dacă ați avea curajul de a fi?
Amintiri, vise, reflecții, de Carl Gustav Jung. Este cartea autobiografică a lui Jung și cea mai bună introducere în psihologia jungiană. Copilăria. Anii de școală. Anii de studenție. Confruntarea cu inconștientul. Viziuni. Despre viața de dincolo de moarte... Sunt doar câteva dintre titlurile și momentele despre care Jung alege să vorbească. Pasionații de psihologie vor înțelege cu siguranță miza acestei cărți.
Privind soarele în față, de Irvin D. Yalom. După titlu nu ai crede că Yalom scrie despre moarte. Dar tocmai acesta este subiectul principal. În sine, cartea are valoare terapeutică și, totodată, poate fi văzută ca o reflecție a autorului cu privire la acest subiect, din postura de psihoterapeut. Confruntarea cu propria moarte determină ca simptome anxietatea și lipsa de sens. Depășirea ei presupune înțelegerea libertății și a responsabilității în construirea sensului care poate să dăinuie chiar și după moarte. Deci, ce credeți că se vede când privim soarele în față?
Tropice triste, de Claude Lévy-Strauss. O explorare antropologică sau, mai bine spus, o carte despre memoriile unui antropolog și experiența alături de triburile din Brazilia. Cititorul va avea șansa să descopere cum gândește un antropolog și cum se vede prin ochii acestuia „omul primitiv”. Cu alte cuvinte, un tablou al unor culturi pierdute și un îndemn la reflecție pentru omul de astăzi: Oare de ce sunt tropicele triste?
Intermitențele morții, de José Saramago. Dincolo de stilul deja consacrat al autorului, ideea centrală pornește de la constatarea faptului că moartea a decis să ia o pauză. Deși la prima vedere ar fi un motiv de sărbătoare, pentru locuitorii țării ai cărei nume rămâne unul necunoscut, absența morții ridică numeroase probleme. Intermitențele morții este o carte în cadrul căreia jocul cu viziunea, credința și perspectiva cu privire la moarte are un rol central, iar cititorul este invitat la un experiment imaginativ. În mod cert, parcurgerea acestei cărți va aduce cu sine câte un gând nou în mintea cititorului cu privire la moarte.
Articol scris de Filip Popovici