Permisul de bibliotecă

Orice poveste de dragoste are un început. De cărți te poți îndrăgosti în multe feluri. Poți avea părinți cărora le place cititul și îți insuflă și ție „microbul”. Sau poate fi vorba despre un profesor de literatură română (și/sau universală) care deschide în fața elevului un orizont mai larg. Cred totuși că, în cele mai multe cazuri, este vorba despre contactul personal, nemijlocit cu o bibliotecă.

Biblioteca este locul în care este potolită setea de cunoaștere și curiozitatea și care fie îl aduce pe pământ, fie îl aruncă cu capul în nori pe tânărul cititor. Este locul unde pare că totul este posibil sau că inimaginabilul ar putea deveni realitate.

În perioada liceului am fost un vizitator împătimit al Bibliotecii Județene din Arad, descoperită încă din primele zile ale clasei a IX-a și frecventată până la plecarea mea din oraș. De fiecare dată când intram în sălile cu rafturi lungi, care adăposteau mii de cărți, simțeam că pășesc într-o lume în afara timpului și a oricărei limitări. Puteam deschide o carte și să ajung oriunde. Citeam literatură clasică și modernă, literatură pentru copii și tineri, cărți de istorie și geografie și volume despre orice alt domeniu care îmi stârnea interesul. Totul era acolo, la îndemână.

Cu siguranță nu sunt singurul care s-a bucurat de o astfel de experiență formativă, care a făcut ca, după atâția ani, să simt încă nevoia de a deschide zilnic o carte. Contextul a fost diferit în dreptul meu și al altora, sau cel puțin nu identic, dar faptul că în vecinătatea dorinței și a interesului s-a aflat posibilitatea unei biblioteci, a făcut călătoria formării personale mult mai plăcută și mai bună.

Sigur, lucrurile acestea, ați putea spune, sunt destul de evidente… De ce să insistăm asupra lor? Bibliotecile sunt, după cum știe toată lumea, locuri în care găsești cărți și nu oricum, ci gratis. Este adevărat că trebuie să le returnezi, dar datorită bibliotecilor poți citi opere pe care, poate, nu îți permiți să le cumperi sau pe care ai vrea să le citești înainte de a le cumpăra. Biblioteca este una dintre cele mai folositoare instituții publice din istorie, datând încă din Antichitate și păstrată sub diferite forme de-a lungul mileniilor.

Problema, căci fără doar și poate este și o problemă la mijloc, este dată de realitatea zilei. În România, lumea nu prea mai frecventează bibliotecile. O cercetare din anul 2014 arată că aproape 80% dintre cetățenii acestei țări nu au mers la bibliotecă în anul respectiv. Iar cei care au mers la bibliotecă au fost persoane cu educație superioară și tinere. Un alt studiu, din 2016, a arătat că s-au închis în țara noastră nu mai puțin de 279 de unități de bibliotecă, iar în cele rămase încă la dispoziția publicului larg, prezența era (și este) destul de slabă. Evident, există și excepții.

Nu e cazul să analizăm aici cauzele. Acestea ar putea fi tema altui articol. Fapt e că românii nu citesc, nu profită de această oportunitate. Iar consecințele sunt vizibile.

Unii nu împrumută cărți de la bibliotecă deoarece, pentru a citi, achiziționează cărți. Procentul celor care cumpără cărți în România este însă infim. Cei mai mulți, cei care nu împrumută cărți de la biblioteci pur și simplu nu citesc. Deloc.

Să reflectăm și să acționăm. Să reflectăm și să ne amintim de ocaziile în care am stat în sala de lectură a unei biblioteci. Cu siguranță au fost momente frumoase și folositoare devenirii noastre. Apoi să acționăm, încurajându-i și pe alții să facă acest exercițiu binefăcător. Înainte de a-i lăsa să se plângă de prețul mare al cărților, să le amintim prietenilor, colegilor și celor pe care îi întâlnim că există biblioteci. Permisul de bibliotecă e mai ușor de obținut decât cel de conducător auto.

Dacă un număr din ce în ce mai mare de oameni ar intra în biblioteci, s-ar putea simți o schimbare în bine chiar și la nivelul societății, nu doar la cel individual. Lectura asigură în primul rând plăcere, apoi instruire, și poate să ofere șansa unui viitor mai bun.

Poate că speranța moarte ultima, dar atâta vreme cât ușa unei biblioteci rămâne deschisă, speranța nu a murit încă.

 

autentifică-te pentru a adăuga comentarii