Azi eşti acelaşi om cu cel care vei fi peste cinci ani; cu excepţia a două lucruri: oamenii cu care te asociezi şi cărţile pe care le citeşti. (Charles Jones)

Ne place sau nu, noi, oamenii, suntem produsul influențelor din jurul nostru. Și dacă în cazul persoanelor cu care ne asociem doar pe unele dintre ele le putem alege (mă gândesc acum în special la prieteni, căci cu familia ne naștem, colegii de serviciu vin la pachet cu slujba, mult visată sau nu, vecinii, dacă ai șansa să îi alegi, se pot schimba oricând etc.), cărțile sunt în întregime alegerile noastre. Dacă încă sunteți elevi sau studenți, pun pariu că vă întrebați cum de nu am auzit de bibliografia obligatorie. Aceea numai alegere nu e. Și aveți dreptate, în cea mai mare parte, deși, personal, am ajuns la concluzia că bibliografia obligatorie de cele mai multe ori cuprinde cărți care ar trebui să fie citite pentru cultura noastră generală. Cât despre cărțile cu informații mai puțin „generale,” de multe ori acestea țin de cultura în domeniul pe care ne-am ales să îl studiem, și unde e ALEGERE ar trebui să fie și PASIUNE.

Dând la o parte această excepție numită bibliografie obligatorie, restul cărților pe care le citim țin doar de pasiunile și alegerile noastre, mai înțelepte sau nu. Oricât de mult ne-am plânge de faptul că generația actuală nu mai citește, nu ne putem plânge de faptul că nu sunt scrise cărți. În fiecare zi apar noi cărți în toate domeniile, dar puține sunt cele care sunt chiar bune. Și dacă nu suntem cu adevărat atenți la ceea ce citim, s-ar putea să ne trezim că acele cărți, în loc să contribuie la dezvoltarea noastră personală sau profesională, au contribuit doar la pierderea timpului nostru, pentru că informația fie nu este actuală, fie nu este completă, fie este prea schematic explicată atunci când ar fi nevoie ca subiectul să fie mai mult dezvoltat sau, dimpotrivă, mult prea exhaustiv prezentată, când, de fapt, ideea centrală este evidentă și înțeleasă clar încă din primul paragraf, și multe alte minusuri pe care probabil le-ați observat și voi dacă ați dat peste o carte nu atât de bună.

Cunoscutul filosof Arthur Shopenhauer spunea: „Ca să citeşti destule cărţi bune, trebuie să citeşti mai puţine cărţi proaste, căci viaţa este scurtă, timpul şi puterile - limitate.” Dar cine stabilește dacă o carte este bună sau nu? După părerea mea, există două instanțe de judecată: în primul rând, mai ales în cazul cărților de știință, informațiile cuprinse acolo trebuie să se dovedească a fi adevărate, adică trebuie să fie confirmate de realitate, apoi, cea de-a doua și cea mai importantă instanță de judecată ești tu. Degeaba informațiile de acolo sunt cât se poate de adevărate dacă ție nu-ți sunt folositoare sau nu sunt explicate într-o manieră în care să le poți înțelege. Cel mai frumos lucru la cărți este faptul că o carte care nu este bună pentru tine poate fi foarte bună pentru altcineva. De exemplu, un profesor de filozofie probabil nu ar găsi nimic interesant într-o biografie a unui cunoscut fotbalist și poate și noi ceilalți nu am pune o asemenea carte în rândul cărților bune care trebuie neapărat, citite, dar un tânăr pasionat de acest sport ar putea găsi în acea carte motivația necesară pentru a se pregăti mai mult, pentru a investi în pasiunea lui, astfel încât să devină la fel de cunoscut ca cel despre care s-a scris.

De aceea, alegerea cărților este foarte importantă. Pentru că alegerile pe care le facem în materie de cărți ne vor afecta nu doar starea de spirit zilnică, ci și alegerile din viața de zi cu zi. Așadar, ce carte e bună pentru tine?

Articol scris de: Loredana Andreea Lupu