Am petrecut o oră și jumătate cu domnul Clive Staples Lewis în cămăruța sa de la Magdalene College, Universitatea Cambridge. Voi păstra mereu acest timp ca pe o amintire prețioasă. L-am găsit în așezământul său modest, înconjurat de atmosfera istorică a vechiului oraș universitar, fiind ocupat cu lucrul său zilnic — predarea literaturii medievale clasice. Cu greu îți venea să crezi că acest om simplu era probabil cea mai importantă figură literară creștină a timpurilor noastre.

 

Wirt: Profesore Lewis, scrierile dumneavoastră au o calitate neobișnuită pe care nu o găsești prea des în discuțiile pe teme creștine. Scrieți ca și cum ați savura din plin momentul.

Lewis: Dacă nu m-aș delecta scriind, nu aș mai continua s-o fac. Dintre toate cărțile mele, a fost una singură de care nu m-am bucurat în timp ce o scriam.

 

Wirt: Care?

Lewis: The Screwtape Letters (Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr). A mers destul de greoi. La vremea aceea, mă gândeam la obiecțiile aduse vieții de creștin și m-am hotărât să le integrez într-o carte: „Asta este ceea ce ar zice Diavolul”, îmi spuneam. Însă a face binele „rău” și răul „bine” poate deveni epuizant.

 

Wirt: Ce i-ați sugera unui tânăr scriitor creștin ca să-și dezvolte un stil anume?

Lewis: Pentru ca o persoană să-și dezvolte un stil este necesar ca, în primul rând, să știe ceea ce vrea să spună și, în al doilea rând, să se asigure că spune exact lucrul acela. Trebuie să ne amintim că cititorul nu știe ceea ce avem noi în minte. Dacă cuvintele noastre vor fi ambigue, el nu va putea să-și dea seama ce vrem să spunem. Câteodată mă gândesc că scrisul este ca și cum ai mâna niște oi pe drum. Dacă există vreo poartă deschisă pe dreapta sau pe stânga, cititorul va merge cu siguranță pe-acolo.

 

Wirt: Credeți că este posibil ca Duhul Sfânt să vorbească lumii din zilele noastre prin scriitorii creștini?

Lewis: Prefer să nu mă pronunț cu privire la „iluminarea” scriitorului direct de către Duhul Sfânt. Nu am de unde să știu dacă ceea ce este scris vine din ceruri sau nu. Cred însă că Dumnezeu este Tatăl luminii — atât al luminii naturale, cât și al celei spirituale (Iacov 1:17). Ceea ce vreau să spun este că Dumnezeu nu este interesat, de exemplu, doar de scrierile creștine. El Se preocupă de toate tipurile de scrieri, la fel cum o chemare sfântă nu se limitează doar la funcțiile ecleziastice. Un om care prășește pământul Îi slujește, de asemenea, și lui Dumnezeu.

 

Wirt: Dewey Beegle, un scriitor american, spunea că, în opinia sa, imnul scris de Isaac Watts, „Când mă opresc la crucea grea”, este mult mai inspirat de Dumnezeu decât Cântarea cântărilor din Vechiul Testament. Care este părerea dumneavoastră?

Lewis: Marii sfinți și mistici ai bisericii au simțit exact opusul în legătura cu aceasta. Ei au găsit adevăruri spirituale colosale în Cântarea cântărilor. Există o diferență de niveluri aici. Se pune problema canonului biblic. Trebuie să ne amintim, de asemenea, că ceea ce este esențial în alimentația unui adult s-ar putea să nu fie potrivit în farfuria unui copil.

 

Wirt: Cum ați evalua trendurile literare moderne, așa cum sunt reprezentate de scriitori ca Ernest Hemingway, Samuel Beckett și Jean-Paul Sartre?

Lewis: Am citit foarte puțin din zona asta. Nu sunt specialist în literatură contemporană. Nu sunt nici măcar un învățat al literaturii vechi, dar sunt în schimb un iubitor al trecutului.

 

Wirt: Sunteți de părere că folosirea unui limbaj murdar și obscen este necesar pentru a crea o atmosferă realistă în literatura contemporană?

Lewis: Nu, nu cred. Acest element este doar un simptom, un semn al unei culturi care și-a pierdut credința. Colapsul moral urmează colapsului spiritual. Privesc cu o mare neliniște înspre viitorul apropiat.

 

Wirt: Simțiți, deci, că se produce o „dezcreștinare” a culturii noastre?

Lewis: Nu pot vorbi despre aspectele politice ale acestei întrebări, dar am câteva perspective clare despre ceea ce înseamnă „dezcreștinarea” bisericii. Cred că sunt foarte mulți predicatori toleranți și prea mulți membri ai bisericii care nu mai cred. Isus Hristos nu a spus: „Mergeți în toată lumea și spuneți-i lumii că totul este în regulă”. Mesajul Evangheliei este cu totul diferit. De fapt, este total opus acestei lumi. Argumentele aduse împotriva creștinismului, în lume, sunt destul de puternice. Fiecare război, fiecare naufragiu, fiecare om ce suferă de cancer și fiecare calamitate aduce, la prima vedere, argumente împotriva creștinismului. Nu este ușor să fii creștin când privești la toate acestea. Trebuie să ai o credință puternică în Isus Hristos.

 

Wirt: Sunteți de acord ca oameni ca Bryan Green și Billy Graham să le ceară oamenilor să ia o decizie în ceea ce privește viața creștină?

Lewis: Am avut plăcerea să-l întâlnesc pe Billy Graham o dată. Am luat cina împreună în timpul vizitei sale la Universitatea Cambridge în 1955, în timp ce coordona o activitate misionară a studenților. Mi-a părut un om foarte modest și foarte inteligent. Într-adevăr, mi-a plăcut tare mult de el...

Într-o civilizație ca a noastră, cred că toată lumea ar trebuie să cunoască ceea ce susține Isus Hristos cu privire la viața fiecăruia, fiindcă altfel se va face vinovat de nepăsare sau de evitare a întrebării. În Uniunea Sovietică, lucrurile stau altfel. Mulți oameni care trăiesc astăzi în Rusia nu au trebuit să ia în considerare ceea ce susține Isus, fiindcă ei nu au auzit niciodată lucrurile acestea. În același fel, noi, care trăim în țările unde se vorbește limba engleză, nu am fost niciodată forțați să luăm în considerare ceea ce susține, de exemplu, hinduismul. Însă, în civilizația occidentală suntem obligați atât moral, cât și intelectual, să încercăm să ne confruntăm cu Isus Hristos; dacă refuzăm să facem asta, vom fi vinovați de faptul că nu suntem niște filosofi și cugetători buni.

 

Wirt: Care este părerea dumneavoastră despre disciplina zilnică a vieții de creștin, despre nevoia de a ne lua timp pentru a fi singuri cu Dumnezeu?

Lewis: Cu privire la subiectul acesta, există anumite ordine militărești în Noul Testament. Aș considera indiscutabil ca oricine devine creștin să experimenteze obiceiul acesta. Este un lucru dăruit spre bucuria noastră de Domnul și, din moment ce acestea sunt ordinele Lui, cred că ar trebui să le urmăm. Cred că, atunci când Isus Hristos ne-a zis să mergem în locul nostru secret și să închidem ușa, El vorbea într-un sens propriu.

 

Fiindcă Profesorul Lewis a scris foarte de mult despre călătoria în spațiu, atât ficțiune, cât și nonficțiune (vezi trilogia Out of the Silent Planet[1], Perelandra și That Hideous Strength), am vrut să știu în mod special care era părerea lui cu privire la viitorul umanității.

 

Wirt: Ce credeți că se va întâmpla în următorii ani pe pământ?

Lewis: Nu am cum să știu. Domeniul meu principal este trecutul. Călătoresc cu spatele spre motor, iar lucrul acesta îți poate crea dificultăți atunci când încerci să șofezi. Lumea s-ar putea opri în zece minute; între timp, noi ne vom face în continuare datoria. Cel mai important lucru este să fim găsiți în slujba noastră de copii ai lui Dumnezeu, trăind fiecare zi ca și cum ar fi ultima, dar plănuind ca și când lumea va mai dura o sută de ani. Avem, desigur, asigurarea Noului Testament cu privire la evenimentele care vor urma. De multe ori, mi-e foarte greu să mă abțin să nu râd când întâlnesc oameni îngrijorați de nimicirea care va avea loc într-un fel sau altul. Nu știu că, oricum, vor muri? Se pare că nu. Odată, soția mea a întrebat-o pe o tânără prietenă dacă s-a gândit vreodată la moarte. Aceasta i-a răspuns: „Până când voi ajunge la vârsta aceea, știința va face ceva în legătură cu asta!”

 

Wirt: Credeți că se vor face călătorii mai vaste în spațiu?

Lewis: Mă gândesc cu groază la ce se va întâmpla atunci când vom interacționa cu celelalte planete locuite, dacă există așa ceva. Nu am face decât să le transmitem păcatul și lăcomia noastră și să înființăm un nou sistem colonial. Nici nu pot să mă gândesc la așa ceva. Dar dacă noi am restabili relațiile cu Dumnezeu aici, pe pământ, lucrurile ar sta cu totul și cu totul altfel. Odată ce va exista o trezire spirituală, vom putea merge pe alte planete și să ducem cu noi și lucrurile bune. Asta este cu totul altceva.

 

[1] Cartea este disponibilă și în limba română, sub titlul Departe de planeta tăcută, fiind publicată de Editura Logos, în 1995.

 

Interviu realizat de Sherwood Eliot Wirt