Război și pace, opera de căpătâi a scriitorului rus Lev Tolstoi, este considerat unul dintre cele mai impresionante și importante romane ale literaturii universale. Orice listă de cărți o așază de obicei pe una din locurile fruntașe. Având în vedere această imensă reputație și posibilitatea de a găsi nu doar recenzii, dar și studii competente legate de diverse aspecte ale cărții, pe internet și nu numai, am găsit o altă metodă prin care să încurajăm citirea acestei cărți, prin prezentarea unor informații interesante despre geneza ei, despre autor și temele abordate. Și având în vedere că această operă este un colos ce poate număra până la 1800 de pagini în unele ediții, aceste informații ar putea convinge pe cineva să accepte provocarea de a intra în lumea desenată de Lev Tolstoi.

1. Este greu de așezat într-o categorie. Pe parcursul lecturii, îți poți da seama că, pe lângă interesul față de personajele aflate în lumina reflectoarelor, Tolstoi se preocupă și de teme filosofice. Deși a studiat o mulțime de surse istorice despre epoca napoleoniană și invazia din 1812, el a încercat în nenumărate rânduri să atragă atenția asupra imposibilității de a avea un tablou sută la sută precis al unui eveniment. Epilogul cărții tratează această realitate pe larg, oferind loc unei interpretări proprii asupra istoriei, istoriografiei și rolului ei în înfăptuirea civilizației. Datorită acestor eseuri, mulți contemporani nu au putut să așeze Război și pace în categoria romanelor. Până și Tolstoi recunoaște într-o introducere că „nu este un roman, mai puțin un poem, și cu atât mai puțin o cronică istorică. Război și pace este ceea ce autorul a vrut și a putut să exprime în forma în care este exprimat.”
2. Va reprezenta o provocare pentru cititor. Având în suita de personaje peste 559, dintre care 200 din ele sunt personaje istorice, cu siguranță că la un moment dat vei ajunge să te întrebi cine e acest personaj și de unde a apărut. Personajele principale (deși nu există un protagonist propriu-zis) trec printr-o mulțime de transformări, unele foarte brutale, cartea acoperind mai mult de opt ani de zile. Experiențele lor îi vor modela și în momentul în care te vei atașa de un personaj, vei trece împreună cu el prin toate etapele luptei sale cu sine și lumea sa interioară.
3. Poate fi un bun început pentru a învăța limba franceză. Mare parte a dialogurilor din carte sunt scrise în limba franceză, limba adoptată de aristocrația rusă în acea perioadă, aflată sub influența ideilor venite din Occident. Așa că Tolstoi încearcă să fie cât mai apropiat epocii, permițând personajelor să se exprime în limba cultă a acelor zile. Majoritatea traducerilor românești includ acest artificiu, așezând o traducere în limba română în notele de subsol. Cu toate acestea, prima versiune a romanului, publicată în 1866, se limitează la limba rusă folosind traducerea lui Tolstoi, micșorând dimensiunea cărții cu câteva zeci de pagini.
4. Oferă o fereastră în istoria și mentalitatea poporului rus. Tolstoi se ocupă în carte de evenimentele stârnite de personalitatea lui Napoleon, însă în mai multe ocazii, autorul oferă o bună lecție de psihologie și filozofie de viață a poporului rus. Cum se raportează acesta la figura centrală (țarul, în contextul epocii), cum privesc ei religia, națiunea, rolul pe care îl joacă Moscova, ca oraș central și centru politic și spiritual, cum înțeleg ei existența sunt doar unele aspecte pe care Tolstoi le aduce înaintea cititorului în stilul său propriu.
5. A avut o influență asupra celorlalte arte și a altor autori. Ca orice mare operă de artă, a avut mai multe adaptări în mediile vizuale. Prima versiune cinematografică datează din 1915, fiind urmate de două filme de mare anvergură, unul american produs în 1956 cu Audrey Hepburn (Natașa) și Henry Fonda (Pierre) în rolurile principale și unul rusesc realizat în 1967, remarcat pentru scala masivă la care s-a filmat, primind un Oscar pentru această realizare. Au fost produse două mini-serii de televiziune ce surprind elementele secundare. Prima, din 1972, cu Anthony Hopkins în rolul lui Pierre și una difuzată pe BBC One în 2016. Pe lângă pelicule, romanul a fost adaptat pentru teatru, operă și radio. Urmând exemplul lui Tolstoi, alți autori au încercat să compună în opere de mare întindere tabloul epocilor respective. Avem exemplele lui Mihail Sokolov, cu Donul liniștit (1928-1940), Doctor Zhivago a lui Boris Pasternak (1957) sau Viață și destin, cartea lui Vasili Grossman (1959).

În cele din urmă, nu putem decât să recunoaștem măreția acestui proiect realizat de Tolstoi și, dacă acceptăm provocarea de a citi această carte, să ne lăsăm cuprinși și surprinși de atmosfera acelei epoci de mult pierdute. Război și pace nu este o carte care să fie așezată artificial în topuri, doar pe baza decretelor unor critici literari. Datorită vastității sale, datorită personajelor ce se confruntă cu aceleași dileme și conflicte, poate să ne ofere șansa de a descoperi noi prieteni literari ce ne vor însoți în viață de acum încolo. Și pe care poate îi vom reîntâlni la o doua sau a treia recitire.