Dacă ai putea să îți vezi trecutul și viitorul, ai schimba ceva și, dacă da, ce anume? E întrebarea pe care Charles Dickens a construit povestea din Colind de Crăciun, publicată uneori și sub titlul Poveste de Crăciun, al cărei erou principal este Ebenezer Scrooge, cel mai mare zgârie-brânză din istoria literaturii.
Scrooge urăște Crăciunul. De fapt, urăște tot ceea ce Crăciunul reprezintă pentru oameni – o ocazie de binefacere, de a petrece timp cu familia și prietenii dragi, de a uita de grijile obișnuite.
Scrooge este atât de zgârcit, încât îi face rău nu doar ideea de a cheltui vreo pará pentru a îmbunătăți viața altora, dar nu se îndură să risipească vreun bănuț nici măcar pentru propriul confort.
Scrooge trăiește permanent cu teama zilei de mâine, iar frica aceasta l-a transformat într-un arici, un individ ursuz, care a rupt orice relație prietenească, nebinevoind nici măcar să-l viziteze pe singurul său nepot, Fred.
În chiar ajunul Crăciunului, după o zi în care le-a făcut, pe cât i-a stat în putere, viața mizerabilă celor din jur, bătrânul Scrooge are parte de o serie de întâlniri tulburătoare cu mai multe spirite sau fantome care îl poartă de-a lungul vieții sale, arătându-i cum s-a transformat treptat într-o persoană detestată de toată lumea și devenită proverbială pentru zgârcenia sa.
Dickens a publicat povestirea în anul 1843, în luna decembrie, scopul lui fiind nu doar să-i ajute pe cititori să înțeleagă nevoia de a fi mai buni unii cu alții, ci și de a atrage atenția asupra inegalităților sociale (o temă des întâlnită în romanele sale) și asupra responsabilității celor avuți față de săraci.
Mesajul principal al cărții este că orice om, indiferent cât de tare l-a înrăit viața, poate alege să își schimbe atitudinea, comportamentul și prioritățile. Viața este frumoasă dacă te bucuri de ceea ce ai și dacă împarți cu generozitate o parte din propriile binecuvântări pentru a-i face fericiți pe cei mai puțin norocoși decât tine.
Poveste de Crăciun trece adeseori drept o carte pentru copii, dovadă faptul că numeroase ediții ale cărții au fost și sunt bogat ilustrate. Textul lui Dickens poate fi, într-adevăr, o lectură captivantă și instructivă pentru cei (foarte) tineri, dar, totodată, este o parabolă de care avem nevoie toți, mai ales că – viața o dovedește – sufletul omenesc, împovărat de griji și marcat de experiențe dureroase, tinde să piardă bucuria copilăriei și idealurile tinereții și să se scroogizeze, adică să se izoleze de lume, transformându-se într-o caricatură tristă, într-o palidă umbră a ceea ce ar fi putut fi.
Răspunsul firesc la întrebarea „Ce ai schimba dacă ți-ai putea vedea trecutul și viitorul?” este, desigur, „Prezentul”. Mai mult decât alte cărți, Poveste de Crăciun poate determina cititorii să ia în serios întrebarea menționată mai sus și, desigur, posibilitatea schimbării propriei vieți.
Piața românească de carte pune la dispoziția noastră ediții diverse ale acestei povești nemuritoare, una fiind cea publicată de Editura Arthur, în traducerea Ioanei Novac și cu ilustrațiile Ancăi Smărăndache.
