Autoarea cărții Eu sunt Malala a primit Premiul Nobel pentru Pace chiar în anul apariției cărții, tradusă și publicată la noi de Editura Polirom (2014). Cartea prezintă povestea cutremurătoare a tinerei Malala și a familiei sale care a dus o luptă aparte împotriva talibanilor. Arma principală folosită de tânăra Malala a fost educația, conform principiului învățat de la tatăl său: „Un copil, un învăţător, o carte şi un stilou sunt suficiente pentru a schimba lumea.”

Când talibanii au ocupat Valea Swat din Pakistan, prea puțini le-au stat împotrivă. Tânăra Malala Yousafzai și-a învins frica și a cerut dreptul la o viață liberă și la educație. Deși crescuse într-o regiune a Pakistanului stăpânită de înfricoșătoarea umbră a terorismului, Malala a învățat să aibă curajul să vorbească în numele propriilor convingeri, cea mai puternică dintre acestea fiind dreptul la educație.

Data de 9 octombrie 2012 a reprezentat un moment dramatic pentru Malala – a fost cât pe ce să-și plătească îndrăzneala cu viața. A fost împușcată în cap, în timp ce se întorcea de la școală, șansele de a scăpa cu viață fiind destul de mici. A supraviețuit totuși, iar miracolul acesta a purtat-o din valea îndepărtată unde trăise tocmai în Statele Unite ale Americii, la New York. La vârsta la care alți copii de-abia încep liceul, Malala a devenit un simbol al protestului pașnic și cea mai tânără favorită la Premiul Nobel pentru Pace, care i-a și fost acordat în 2014.

Între 2011 și 2018, Malala a primit nu mai puțin de 48 de premii și distincții internaționale. În timp ce multe generații de tineri se bucură de o viață lejeră, de democrație și de acces la educație, Malala trage un semnal de alarmă cu privire la o parte a lumii, în care ceea ce pentru occidentali este o rutină și un drept incontestabil, acolo sunt cauze pentru care trebuie dusă o luptă susținută și crâncenă.

Cartea Eu sunt Malala s-a bucurat de numeroase recenzii și de atenție în mediile de elită internaționale. The Washington Post a numit-o pe Malala „fiica unei națiuni”, datorită demersurilor întreprinse de aceasta. The Guardian a declarat-o persoană care schimbă lumea, apreciind de asemenea că autobiograia tinerei este deosebit de motivatoare: „Am fost atât de absorbit, încât am terminat-o de citit într-o singură zi! Consider o co-incidență că lecția găsită de Malala în Vrăjitorul din Oz este lecția pe care eu am găsit-o în cartea aceasta: dacă vrei cu adevărat să faci ceva, poți să o faci, chiar dacă întâmpini dificultăți pe drum.” Și tot în publicația The Guardian s-a făcut remarca următoare: „Este uimitor cum un copil are atât de mult curaj de a vorbi împotriva unui grup atât de puternic, mai ales când viitorul lui este atât de incert.”

Prima jumătate a cărții este povestea unei fete normale dintr-un sătuc din Pakistan, paginile surprinzând viața de zi cu zi. Desfășurarea unor evenimente de maximă importanță, chiar și pentru restul lumii, este surprinsă de ochii unei copile. Cea de-a doua jumătate a cărții este vocea autoarei, secondată de coautoare. Persoana întâi singular devine atât de puternică și de bine conturată, încât depășește cu mult capacitatea unui copil de numai 10-13 ani, vârstele autoarei la data evenimentelor respective.

E un contrast puternic între cele două părți ale cărții, rezultat din faptele văzute prin ochi de copil, pe de o parte, și transformarea fetei într-un supererou, pe de altă parte. Opiniile critice au remarcat această schismă, această metamorfoză din copil în supererou. Nu trebuie uitat că Malala, la momentul faptelor rememorate, era totuși un copil care își exprima pur și simplu, printr-un act al voinței, opinia cu privire la propriul destin.

Interviurile Malalei relevă mai multă temperanță. Se poate presupune deci că portretul oarecum idealizat din cea de-a doua jumătate a cărții se datorează vocii coautoarei, care a încercat să evidențieze astfel lupta unei copile pentru accesul la educație, dându-i Malalei o aură hiperbolizată.

Eu sunt Malala rămâne o carte cu putere de a inspira, adresată tinerelor generații de care depinde schimbarea lumii. Cartea merită citită nu pentru premiile autoarei, ci pentru că aduce în atenția noastră subiecte importante – accesul la educație, libertatea de exprimare și de liberă mișcare –, lucruri ce pot părea de la sine înțelese pentru un occidental, dar pentru care, în alte colțuri de lume, unde nu sunt considerate drepturi, se duce o luptă îndârjită.

Articol de Raisa Dobrescu