A gândi e omenește? Întrebarea nu e neapărat retorică. De atâtea ori, privind în jurul nostru, avem îndoieli. Luăm notă de acțiunile semenilor noștri și ne întrebăm cât o fi durat gândirea înainte de a trece la fapte. Să nu fim însă cârcotași. La fel de îndreptățiți suntem uneori să punem aceleași întrebări și în dreptul nostru. Poate că fiecare om are dreptul la cel puțin o decizie proastă pe săptămână. Sau la excepții. După buget, desigur.

Cum ne influențează viața gândirea în sine? Sau cum ne afectează lipsa ei? N-ar fi mai bine să renunțăm la actul gândirii și să ne petrecem viața plutind în deriva clipelor, de la o zi la alta, lăsând evenimentele să ne ocolească ori să ne intersecteze viața după placul lor? Trebuie să recunoaștem că, de multe ori, cântărim, cugetăm, consultăm și, trăgând linie, tot în pierdere suntem. N-ar fi mai bine să lăsăm totul baltă?

Dar poate că vă întrebați ce e cu toată această retorică pesimistă... Îl aduc înaintea voastră, ca susținător al acestei poziții, pe scriitorul german Hannes Stein. El este autorul cărții Cum m-am lăsat de gândit, apărută la Editura Nemira în anul 2014, în colecția „Bonton”. O carte pe care am avut-o în atenție mult timp, dar pe care, din „n” motive diverse, am tot ocolit-o, preferând să citesc alte cărți. În cele din urmă, am citit-o, iar multe dintre motivele acelea s-au ofilit, odată ce am descoperit ideea principală a acestei capodopere livrești. Și care este aceea?

Gânditul strică! Aceasta e ideea de bază din Cum m-am lăsat de gândit. Oamenii care gândesc sunt nefericiți și respinși de societate, așa că cel mai bun lucru pe care-l puteți face, evident după citirea acestei cărți, este să o ardeți, să renunțați la cărți în general și, dacă vă simțiți dornici să recitiți cartea lui Stein, mai bine să trimiteți contravaloarea cărții în contul personal al autorului (n-ar strica nici un bacșiș pentru subsemnatul).

La fel ca un alt iluminat celebru al istoriei, Siddharta Gautama, cunoscut mai ales sub supranumele de Buddha, Stein ne propune nouă căi prin care să atingem ceea ce poate fi numit vid de gândire. Am aplicat sugestiile sale eu însumi și simt deja o lene care mă împiedică să le menționez pe toate... Vă voi spune doar ce-mi aduc aminte. În primul rând, vorbiți cât mai mult și ascultați cât mai puțin. Exprimați-vă părerea cu privire la orice domeniu, mai ales dacă nu aveți cunoștințe despre ceea ce vorbiți. Nu intrați în contradicție cu nimeni. Adoptați o religie fundamentalistă sau amestecați-vă cât mai bine în grupul etnic din care faceți parte. Ah, da, mai era și îndemnul prietenesc de a deveni dependenți de vreun drog oarecare.

Urmând căile acestea și aprofundându-le, veți reuși să scăpați de povara gândirii și de tot stresul cauzat de întrebările sâcâitoare, cărora nu li se poate răspunde ușor. În plus, urmând sfaturile lui Stein, veți putea obține marile avantaje ale vieții: bogăție, putere, femei și toate celelalte pe care, după cum am zis, nici nu m-am chinuit să le țin minte. E o metodă simplă, dar eficientă, de a deveni fericiți.

Probabil v-ați speriat citind rândurile de mai sus. De fapt, lucrurile stau tocmai invers. Cartea lui Hannes Stein este un manifest pentru gândirea critică, însă își propune să ne motiveze în direcția aceasta prin psihologie inversă, umor și sarcasm, depășind frecvent granița corectitudinii politice. Având mai puțin de două sute de pagini, Cum m-am lăsat de gândit este o lectură ușoară, dar plină de informații istorice inedite (de exemplu, despre adevărata origine a cărții Protocoalele Înțelepților Sionului) și presărată cu genul acela de umor care, pentru a putea fi gustat, necesită o minte activă, aflată în plin proces de gândire.