Se iau câteva zile de sfârşit de an şi se îmbracă într-o savoare specială de zile vechi şi frumoase. Se scotoceşte prin sertarul cu amintiri şi se pun pe masă cele cu oameni frumoşi şi calzi de pe vremuri, cu sănii şi cu bulgăreli de zile mari. De preferat ar fi ca să se repete operaţiunea şi în prezent, ca amintirile să formeze un şirag nesfârşit de clipe plăcute.

Se ia casa şi se întoarce cu susul în jos. Se goleşte de tot ce nu e necesar şi nu se potriveşte în sezonul bucuriei. Se umple cu hohote de râs, îmbrăţişări calde şi chipurile celor de care ne era dor. Se adaugă pe deasupra sunet de colinde, cântece dragi şi plăcute inimilor prea ocupate cu alte gânduri mai de zi cu zi. Dacă este cazul, se deschid larg uşile pentru ca să fie primiţi colindătorii, vestitori de importantă ştire şi purtători ai unui plăcut sentiment de pace.

Se echilibrează casa în jurul bradului, umplut doldora cu tot ce e mai bun. Bucuria se împachetează întotdeauna în familie, fiind indicat ca împodobirea să fie făcută în echipă. Pe fiecare ramură se pun dorinţe, vise şi speranţe, iar fiecare glob să poarte în sine bătaia inimii înspre sfere mai înalte. Dedesubt, se pun în pacheţele legate cu fundă toate cele bune şi de dorit pentru un an nou, încărcat de succese. În vârf se va aşeza o stea, ca ghid şi amintire a direcţiei pe care să o luăm de acum încolo.

Se deschide cufărul cu poveşti şi se trag laolaltă scaune, canapele şi şezlonguri. Ah da, uitasem. Neapărat şi extrem de necesar este să se închidă orice dispozitiv electronic. Prezenţa acestora ar periclita produsul finit! Revenind la cuferele noastre, se produce acel fenomen numit şezătoare când nu mai ştii sigur dacă mai eşti încă în casă sau trăieşti doar în amintirile plăcute de demult.

Se înşiră cât se pot de multe luminiţe şi decoraţiuni pentru a trezi în oameni starea de bine şi amintirea unei câmpii de demult scăldată în lumină şi în cântec. Copiii se vor bucura de aceste aranjamente minunate şi jucăuşe, acompaniind şi colorând lumea lor de basm.

Se împrăştie cărţi pe toată suprafaţa de sărbătoare şi cu orice ocazie se spun poveşti cu tâlc şi har, atât copiilor, cât şi celor mai grăbiţi în vârstă. De preferat să scoatem şi Cartea mare cu copertă neagră şi să pomenim în vorbă şi în gând evenimentul pe care îl sărbătorim, de fapt, şi să ne amintim de-o stea, un staul şi-o minune.

Se fac pacheţele-pacheţele şi, la momentul oportun, se urcă în maşini şi se duc acolo unde e nevoie de ele. Esenţa sărbătorii este tocmai sacrificiul şi oferirea de daruri, de la Darul cel mai de preţ şi până la cadourile oferite celor în nevoie. Luminile nu trebuie să lumineze doar în faţa casei pentru a înfrumuseţa cartierul, ci şi în inimile oamenilor.

În încheiere, se speră ca peste tot să fie presărată puţină zăpadă, pentru a retrăi pe deplin aromele specifice perioadei. Dacă nu se găseşte în comerţ, se poate pregăti meniul şi fără, deşi atunci va căpăta un uşor gust de nostalgie. Se amestecă bine de tot toate ingredientele, se lasă la dospit cale de o vacanţă şi se consumă în cantităţi moderate, dar cu gust.
Poftă bună şi sărbători fericite!