Laura Wilkinson, sportivă olimpică americană la categoria scufundări, se pregătea intens pentru Olimpiada din 2000. Un eveniment neplăcut i-a întrerupt pregătirile. Laura și-a fracturat trei degete de la picior și nu a mai putut să intre în apă. Ce a făcut Laura mai departe?

Din fericire, nu a renunțat la obiectivul ei de a participa la Olimpiadă și de a câștiga. A apelat la o metodă mai puțin obișnuită în privința eficienței acesteia. A stat în fiecare zi timp de 4 ore pe platforma de sărituri, creând și recreând în minte fiecare săritură în detaliu. Cu siguranță, situația în care se afla părea fără șansă de reușită. A înregistrat o victorie la Olimpiada din 2000 – medalia de aur la săritura de zece metri.

Repetiția mentală – o forță

Povestea Laurei Wilkinson vorbește clar despre importanța psihicului în obținerea și atingerea unor performanțe din diferite domenii. Acest caz nu este singular. Pe paginile istoriei mai mult sau mai puțin contemporane găsim numeroase exemple ale unor oameni care au făcut din repetiția mentală o forță în atingerea obiectivelor propuse.
Exemplul acestei olimpice reprezintă hotărârea unui om de a nu se lăsa condus de circumstanțe nefavorabile. Avea tot dreptul să renunțe și nu a făcut-o pentru că era decisă să meargă până la capăt și să folosească fiecare avantaj pe care îl avea pentru a atinge ținta înaltă pe care și-o pusese.

Repetiția mentală – o metodă cu suport științific

Eficiența repetiției mentale a fost demonstrată prin numeroase studii științifice realizate pe atleți. În afară de aceștia, chirurgii începători se folosesc de această metodă care îi ajută să vizualizeze fiecare pas dintr-o intervenție chirurgicală pentru siguranța acesteia. Vizualizarea acestor pași presupune să iei în calcul și posibile riscuri sau capcane ce pot interveni în desfășurarea acțiunii pe care o poți întreprinde.

Un studiu realizat de Saunders et al. (2008) s-a desfășurat pe studenți la medicină care urmau să fie formați pentru practica fizică a meseriei. Studenții au fost împărțiți în 2 grupuri – un grup a fost instruit prin metoda imageriei mentale, în timp ce cealaltă jumătate a fost instruită din cărți.

Atunci când studenții au fost puși în situația de a efectua intervenții chirurgicale reale, cei care au fost instruiți prin imagerie mentală s-au descurcat mai bine comparativ cu grupul care a fost instruit numai din cărți.

Studii realizate pe creier au arătat că imaginarea cu detalii minuțioase a unei acțiuni poate să activeze aceleași celule din creier ca și cele implicate în desfășurarea reală a acțiunii. Altfel spus, noile circuite din creier par să parcurgă pașii, întărind conexiunile, chiar dacă o persoană nu face decât să repete mental succesiunea mișcărilor.

Metoda repetiției mentale face parte dintr-un set de abilități cu care ne naștem și trebuie dezvoltată și folosită. Dacă pare atât de la îndemână și dezvoltarea acesteia nu poate fi obținută decât printr-o alegere conștientă și proprie de a face acest lucru, de ce să nu folosim tot ce ne-a fost oferit într-un mod desăvârșit și unic?