În 2009, un om de știință în vârstă de 27 de ani care se ocupa cu studiul științei comportamentale a devenit profesor asociat al Școlii Wharton din cadrul Universității Pennsylvania. În numai doi ani a devenit cel mai tânăr profesor care a primit un post în școală; în cinci ani, a devenit cel mai tânăr profesor al școlii cu normă întreagă, însoțit de aproximativ 60 de recomandări în urma lucrărilor sale de cercetare.

Acum, la vârsta de 34 de ani, Grant este unul dintre autorii cu cele mai vândute publicații ale New York Times și un cercetător de succes care lucrează la un nivel cu mult mai avansat comparativ cu vârsta pe care o are. Grant a hotărât încă din primii ani ai carierei sale că eficiența era o problemă științifică ce putea fi rezolvată și una dintre componentele fundamentale ale soluției sale este ,,munca profundă”, scrie în noua sa carte ,,Deep Work” un profesor și autor din Georgetown pe nume Cal Newport.

Munca profundă

,,Deep Work” este o frază pe care Newport a inventat-o pentru a descrie sesiuni intense de lucru fără distrageri, care necesită folosirea concentrării și a inteligenței la un nivel maxim. Este o formulă simplă, spune Newport: ,,Lucru de calitate înaltă = (timpul petrecut) x (intensitatea concentrației).“ Newport scrie că ,,există o anumită idee pe care o consideră centrală în metoda sa: dozarea lucrului greu dar important din punct de vedere intelectual în perioade lungi și neîntrerupte.”

Mai degrabă decât lucrul de cercetare continuu de-a lungul întregului an, Grant își păstrează semestrul din toamnă pentru responsabilitățile sale de profesor, iar efortul pe care îl depune în clasele pe care le predă pentru studenți l-a ajutat să devină unul dintre cei mai bine cotați profesori ai Universității Wharton patru ani la rând.

Semestrul din primăvară și vara este dedicat cercetării. Atunci când lucrează în biroul său, petrece uneori zile întregi de muncă în totală izolare. În aceste perioade, Grant își setează e-mail-ul să trimită un răspuns automat care să le transmită celor care îl caută că nu va putea să le răspundă timp de câteva zile. ,,Uneori colegii mei sunt puțin confuzi”, spune Grant. ,,Îmi reproșează «nu ești plecat, văd cu ochii mei că ești în birou în momentul de față!»”

Într-o lucrare de cercetare din 2009, profesoara de afaceri Sophie Leroy a Universității din Minnesota explică faptul că de fiecare dată când creierul își transferă atenția de la o sarcină la alta, o parte din energia sa încă prelucrează sarcina anterioară. Denumește acest lucru ca fiind un ,,reziduu al atenției”.

Atunci când oamenii se autodisciplinează să se concentreze asupra unei singure sarcini, creierul își folosește energia într-un mod mai eficient, ceea ce Newport consideră că poate avea ca rezultat o calitate mai bună a muncii. ,,Când Grant lucrează zile întregi în izolare,” scrie Newport, ,,o face la un nivel al eficienței mult mai ridicat decât oricare alt profesor obișnuit care, prin metoda sa, permite distrageri ce duc la o mulțime de reziduuri ale atenției.”