Șifonierul cu haine poate fi, după faimoasa replică a lui Forest Gump, „ca o cutie de bomboane. Nu știi niciodată ce vei găsi înăuntru”. Haine mai noi, mai vechi, purtate și răspurtate, haine de care am uitat sau haine care nu ne plac. Însă cele mai interesante sunt hainele care încă au eticheta atașată. Acest fenomen este atât de des întâlnit încât șansele sunt ca și tu să ai câteva astfel de articole vestimentare în garderoba ta. Iar întrebarea care răsare este de ce am arunca bani pe niște haine pe care nu le purtăm?
Pentru că ignorăm un defect major
Cea mai rezonabilă explicație pentru care cumpărăm haine care nu părăsesc șifonierul este că atunci când am decis să le achiziționăm am trecut cu vederea o caracteristică esențială a respectivului obiect de îmbrăcăminte. Un scenariu tipic sună cam așa: haina aceasta era extraordinară când am văzut-o în magazin, dar avea și ceva în neregulă cu ea; dar pentru că era la reducere am cumpărat-o.
Acesta este un exemplu clasic în care ignorăm conștient informația care nu se potrivește cu așteptările noastre. Spre exemplu, un cupărător intervievat pe nume Karen a descris o bluză de mătase de un verde aprins pe care o cumpărase ca fiind „foarte plăcută și moale la atingere”. Aceasta este caracteristica extraordinară. Însă ceea ce era în neregulă cu ea era că nu se potrivea cu nimic din garderoba ei și îi era puțin mică. Dar pentru că produsul beneficia de o reducere de 80%, clienta s-a convins că trebuie să îl cumpere. Cu toate acestea, bluza nu a fost purtată niciodată.
Pentru că nu cheltuim în mod realist
Al doilea cel mai popular motiv pentru care cumpărăm haine pe care nu le purtăm niciodată este similar celui de mai sus, accentul căzând de acestă dată pe o percepție greșită pe care o avem despre noi înșine și nu despre produsul în sine. Această părere distorsionată, sau mai bine zis auto-decepționare, ne permite să raționalizăm din punct de vedere psihologic cumpărarea anumitor produse care în mod normal ar fi nepotrivite.
Atunci când facem cumpărături ne imaginăm cum vom fi sau arăta în viitor. De aceea atâtor multor oameni le face plăcere să meargă la cumpărături — este un exercițiu de pregătire pentru viitor. Actul de a cumpăra ne stârnește imaginația. În timp ce încercăm să ne decidem dacă să cumpărăm sau nu un anumit articol vestimentar, ne imaginăm cum vor reacționa ceilalți când ne vor vedea îmbrăcați cu el, cum ne vom simți noi îmbrăcați cu el și așa mai departe.
Problema este că oamenii cumpără de multe ori un obiect imaginându-și un stil de viață care poate nici să nu existe — varianta în care el sau ea are mai puține kilograme, în care merge în excursie cu cortul, în care petrece concedii pe croaziere tropicale luxoase sau în care participă la evenimente rezervate exclusiv elitelor. Gândind astfel, Geoff a ajuns în posesia unui costum de in pe care nu l-a purtat niciodată. „Locuiesc în San Francisco iar costumul este mult prea pretențios; pantalonii sunt ușor transparenți iar culoarea nu mi se potrivește”, declară el. „Consider că am greșit cumpărându-l; nu este ceva ce se potrivește cu stilul meu de viață și nu l-am purtat niciodată până acum.”
Cele mai întâlnite haine cumpărate în astfel de situații sunt cele care sunt prea mici, blugi sau costume de baie cumpărate în speranța că le vom purta după ce ne vom apuca de dietă sau de sport. Bineînțeles că pentru unii dintre noi dieta nu va avea efect, iar celor care într-adevăr reușesc să vadă efectele eforturilor lor nu le mai plac lucrurile alese pe vremea când încă nu schimbaseră nimic. Oricare ar fi scenariul, atunci când în sfârșit conștientizăm aceste realități este prea târziu să mai returnăm obiectul vestimentar.
Pentru că ne place haina prea mult
Poate că sună ciudat pentru unii, dar există cumpărători care pur și simplu iubesc ceea ce au cumpărat prea mult pentru a risca să-l/s-o poarte. Fenomenul se numește aversiunea pierderii, și este des întâlnit mai ales la oamenii care au fost privați de ceva sau au suferit pierderi în copilărie.
Spre exemplu, Diane și-a cumpărat o rochie albă pe care o caracterizează ca fiind „perfectă din toate punctele de vedere”. Cu toate acestea, nu a purtat-o niciodată, pentru că este de-ajuns să o păteze cu un singur strop și aceasta s-ar strica. Diane declară că o păstrează pentru o ocazie cu adevărat specială, „undeva unde va fi apreciată la adevărata ei valoare și unde o va face să se simtă extraordinar purtând-o.”
Unii oameni cumpără pur și simplu o rezervă a acelui articol vestimentar favorit din frica de a nu strica originalul. Jason, spre exemplu, are seturi duble din aproape toate tricourile. „Dacă găsesc ceva ce îmi place cu adevărat, cumpăr două bucăți pentru orice eventualitate. Câteodată, însă, mă plictisesc de ea și nu mai ajung să port și rezerva.”
Cu toții facem greșeli. Dar cea mai bună salvare pentru cumpărători sunt cele 30 de zile în care putem returna produsul. Așadar, recomandarea numărul unu este de a nu cumpăra lucruri care nu sunt returnabile. Mai apoi, este bine să ne asigurăm că avem unde să le purtăm și că se potrivesc stilului nostru de viață. Iar în ultimul rând, să nu cedăm ispitei că obiectul vestimentar respectiv este singurul pe care îl vom găsi vreodată să fie perfect. Industria vestimentară din ziua de astăzi ne oferă o multitudine de opțiuni și nu există niciun motiv pentru care să ne simțim obligați să cumpărăm un anumit lucru fără un motiv întemeiat.
Sursă: http://time.com/money/4499539/why-we-buy-clothes-we-never-wear/?xid=time_socialflow_facebook