George era la liceu, proaspăt boboc. Nu mai era stresat ca anul trecut, când trebuise să dea examenele de la sfârşitul clasei a VIII-a. Pe lângă temele şi lecţiile pe care trebuia să le pregătească în fiecare zi, îi rămânea destul de mult timp liber. Îl folosea stând pe Facebook sau jucându-se pe calculator. Din când în când mai ieşea cu prietenii la fotbal. Asta până într-o zi, când mama lui a hotărât că are nevoie de o schimbare şi l-a anunţat că programul lui se va modifica. Nu mai avea voie să stea în faţa laptopului decât în week-end timp de o oră. Mama se gândise şi la o activitate înlocuitoare: cititul. De acum George trebuia să citească câte 30 de pagini pe zi.

Ideea nu prea i-a plăcut băiatului. A încercat să o facă să se răzgândească, dar mama a râmas de neclintit. Şi l-a avertizat că vor fi consecinţe în cazul în care nu ar fi respectat noile reguli, consecinţe care ţineau în principal de banii de buzunar primiţi.

Şi aşa s-a apucat serios de citit. La început, ce-i drept, fără tragere de inimă. S-a dus la biblioteca şcolii şi a cerut o carte de pe lista pe care mama i-o pregătise. Era ceva interesant, despre nişte elevi care-şi spuneau „cireşarii”. Ca să fie sincer a citit cartea lipsit de chef, chiar plictisit. La un moment dat, George a început să devină curios de ce urma să se întâmple mai departe. Dar în nici una din zile nu a depăşit limita de 30 de pagini impusă de mama lui. Încă se grăbea să termine numărul de pagini stabilit, ca să poate ieşi pe afară cu prietenii lui.

O dată lucrurile au stat altfel. Prietenii lui l-au aşteptat mult şi bine, dar George nu a mai venit. Ajunsese la o parte captivantă şi, spre surprinderea lui, a uitat să mai verifice numărul paginilor. A doua zi când s-a întâlnit cu prietenii l-au întrebat ce s-a întâmplat, iar lui i-a fost ruşine să le zică adevărul. Ei nici nu ştiau de programul de lectură pe care îl urma.

Trebuie să recunoaştem că, în ciuda verificării serioase a mamei lui, i-a luat destul de mult până a terminat cartea. Cu tot interesul pe care aventurile cireşarilor i l-au stârnit, a rămas în urmă cu câteva zile, în care nu a citit mai deloc.

Volumul al doilea a mers ceva mai repede. Acum aflaseră şi prietenii lui şi uneori le mai povestea câte un episod amuzant. De data aceasta, a reuşit să respecte întocmai regula stabilită de mama lui şi a terminat cartea în timpul prevăzut. A observat chiar schimbări legate de viteza de memorare a lecţiilor, dar atunci nu se gândea că ele pot avea vreo legătură cu lectura.

Volumele trei şi patru au fost parcă mai uşor de citit. Începuse să devină curios de ce urma să se întâmple, iar într-o zi şi-a luat cartea la şcoală ca să mai citească în pauze. Când l-a văzut, profesoara de română i-a adresat câteva întrebări. Ba chiar au şi discutat puţin pe marginea cărţii. George se simţea tare important, mai ales că profesoara l-a lăudat în faţa întregii clase.

După ce a terminat toate cele cinci volume, a trecut la următoarele recomandări de pe listă. Dar acum mai avea şi alte titluri sugerate de profesoara de română, bucuroasă că are un elev interesat de cărţi. S-au petrecut schimbări tot mai evidente: dacă altă dată lectura îl plictisea sau i se părea obositoare, acum o vedea ca pe o modalitate de a se relaxa şi de a se deconecta. George a observat că, în timp, lectura i-a adus şi alte beneficii. Se exprima cu o mai mare uşurinţă şi se putea concentra mai uşor. De asemenea, datorită temelor diferite pe care cărţile le abordau, şi-a îmbogăţit considerabil cultura generală.

Privind în urmă, George este bucuros că a adoptat acel program. În prezent, condiţia nu mai este de 30 de pagini pe zi pentru că nici nu mai are nevoie de vreo astfel de condiţie. El recomandă acum tuturor lectura deoarece a învăţat din propria experienţă că ea este o modalitate garantată de dezvoltare.