O caracteristică a tinerilor de astăzi este faptul că își doresc totul acum, pe loc, fără efort, bun de utilizat și gata de uitat după folosire. Nu mai au răbdare, nu au exercițiul căutării în sine, nici disponiblitatea implicării într-un demers lung ca durată și care presupune efort și sacrificiu. Una dintre consecințe este că această generație își refuză participarea la experiențe valoroase dacă accesul către ele este unul dificil, care cere timp și implicare, iar o astfel de experiență este lectura.
Ceea ce nu își dau seama însă este faptul că „cititul te face să devii om, nu doar sufletește și mental, ci și financiar.” Dan C. Mihăilescu dă exemplul unei tinere care a fost angajată în cadrul unei firme franceze pentru că citise doi autori francezi mai puțin cunoscuți. Cititul ne formează tiparele de gândire și ne modelează ca oameni. Unele dintre avantajele cititului se pot releva de-a lungul timpului în varii și neașteptate modalități, chiar dacă inițial nu se poate face o legătură directă de tip cauză-efect.
Cititul este o abilitate nenaturală, care nu se dezvoltă prin imitare, ci prin învățare, exercițiu voluntar și disciplină. Odată însușită, această abilitate nu poate fi susținută decât printr-un grad înalt de atenție și implicare. Chiar dacă este deseori prezentată ca o modalitate de relaxare, și are efecte și în acest sens, lectura este o disciplină în sine, dar ne și disciplinează.
Accesul mult prea facil din zilele noastre la informații ne dă impresia că știm, că suntem familiari cu un anumit subiect, chiar dacă singurele lucruri pe care le știm despre el sunt o pojghiță pe suprafața unui vid. Ai răspunsul, dar nu știi argumentele, nu știi cum s-a ajuns la acea concluzie. Procesul de căutare a informațiilor și de argumentare a unui răspuns este cel care ne dezvoltă gândirea, nu informațiile disparate în sine.
Astfel, mai important decât ideea propriu-zisă este parcursul către ea. Înțelepciunea nu înseamnă doar să deții anumite informații (pe care le poți accesa facil, drept concluzii ale altor oameni), ci să te poți mișca firesc în spațiul unei întrebări/situații de viață. Pentru aceasta, e absolut indispensabilă dezvoltarea unei gândiri critice, iar una din modalitățile prin care se poate realiza acest lucru este lectura, care ne ajută, în primul rând, în înțelegerea experiențelor proprii, dar ne oferă și exemplul unor altfel de rezolvări ale unor situații asemănătoare.
Dacă ne interesează un subiect care, în sine, e problematic, trebuie să acceptăm faptul că și efortul de abordare și înțelegere este pe măsură. Ne poate ajuta ideea că parcugem acest drum împreună cu alți oameni ai istoriei, observând obstacolele lor, conexiunile pe care le-au făcut, principiile pe care le-au aplicat în exercițiul căutării unui răspuns. Citind, parcurgem împreună cu autorul procesul său de gândire și îl folosim ca oglindă de evaluare a discernământului personal. Oamenii care și-au dezvoltat astfel capacitatea de gândire și analiză sunt foarte greu de influențat sau manipulat.
Se aplică același principiu al vieții de zi cu zi, și anume că un lucru este cu atât mai valoros și prețuit cu cât a fost obținut mai greu și cu mai mult sacrificiu.
De ce ar trebui să ne câștigăm timpul citind? Pentru că „lectura ascuțește minți și îmblânzește suflete.” (Dan C. Mihăilescu).
Articol de Mădălina Lavinia Teioșanu
