Din nefericire, timpurile noastre par să nu fie ale celor care citesc. Aproape nimeni nu mai are timpul necesar să își acorde câteva momente de răgaz pentru a se retrage și a citi o carte în liniște. Grupul cititorilor activi a devenit foarte restrâns, scriitorul fiind astăzi asemenea unui călugăr care scrie doar pentru mănăstirea sa, retras într-o mică lume izolată.
Așadar, pare că „literatura a devenit monahală” (Emile Faguet, Arta de a citi). Dușmanii principali ai lecturii, despre care vreau să scriu în rândurile următoare, sunt tendințele, înclinările și obișnuințele care te împiedică să citești cum trebuie, adică folositor și plăcut. Acești 4 inamici însemnați ai lecturii sunt: amorul propriu, timiditatea, patima și tendința excesivă de a critica.
1. Amorul propriu, dragostea de sine și gelozia te împiedică să citești și să te bucuri de lectură. Amorul propriu al scriitorului îl determină să găsească tot felul de motive ca să nu admire, nici să nu aprecieze și cu atât mai puțin să citească operele confraților săi. Amorul propriu al cititorilor prezintă aceleași particularități: un scriitor creează un erou care se aseamănă foarte mult cu el însuși. Pentru mulți cititori, aerul acesta de superioritate este insuportabil. Așadar, mulți cititori nu sunt îngăduitori cu micile puseuri de orgoliu ale scriitorilor din simplul motiv că aceștia din urmă se detașează de mulțime și pretind să fie admirați sau ascultați.
2. Timiditatea este un alt obstacol în calea lecturii. O parte dintre cititori, din lipsă de curaj sau de încredere în propria opinie, așteaptă ca opinia publică să se pronunțe mai întâi și abia apoi să citească și să aprobe ei înșiși. La fel pot sta lucrurile și în privința cărților unui anume scriitor – mulți citesc opera cuiva de-abia atunci când a ajuns un mare scriitor, considerat ca atare de toată lumea. Genul acesta de timiditate, care îl face pe cititor să întârzie, este unul dintre marii dușmani ai plăcerii de a citi.
3. Patima, sub toate formele ei, îl poate sustrage pe om de la actul lecturii. Prin urmare, unul dintre dușmanii lecturii ar fi chiar viața, care nu se împacă cu lectura, din cauză că nu e contemplativă. Ambiția, dragostea, avariția, ura, în special ura politică, gelozia, rivalitățile, luptele locale – tot ce face viața frământată și violentă ne îndepărtează chiar de ideea de a citi ceva.
4. Tendința de a critica, spiritul de denigrare sau de nemulțumire este o altă piedică. Unii cititori sunt împiedicați să se bucure de lucrurile frumoase de chiar tendința lor de a considera urât orice. Alții își găsesc plăcerea în a nu avea plăcere și se simt satisfăcuți când nu sunt de părerea nimănui. Asta din pricina excesului de superioritate pe care și-l arogă. Mai este și plăcerea de a ofensa și de a provoca. E binecunoscut tipul de om care e întotdeauna în opoziție, căruia nu-i place să fie de acord cu nimeni, care nu aprobă nimic din cauză că e pasionat de dispută, de controversă, de sfidare, de provocare, căutând cu lumânarea certuri și ostilitate. Așadar, există și o categorie de ne-cititori care își refuză plăcerea de a admira, doar ca să-și atribuie una mai funestă și irațională, anume plăcerea de a critica.
