Război și pace este, fără discuție, unul dintre marile romane ale lumii. Tocmai de aceea capodopera lui Tolstoi este dificil de transpus pe ecran, fie chiar și într-o miniserie TV de 380 de minute.

Miniseria produsă de BBC și prezentată publicului în 2016 adună o duzină de actori talentați și foarte talentați. Decorurile sunt impresionante, costumele, alese cu grijă, peisajele, puse în evidență de camera de filmat. Britanicii s-au străduit să reconstituie atmosfera rusească, să facă o balșoiserie. Totuși ceva plutește în aer de la început până la sfârșit – neputința de a contura bine personajele, de a le evidenția trăirile și motivațiile, de a prezenta evoluția lor sufletească și a relațiilor dintre ele ca pe un lucru firesc, iar asta în condițiile în care realizatorii au renunțat oricum la o mare parte dintre personajele romanului și dintre firele sale narative.

Regizorul Tom Harper a pariat pe relațiile amoroase în detrimentul altor relații, episoade și întâmplări din carte. În plus, a accentuat prea mult detalii care, în carte, există cel mult aluziv. Personajul căreia i-a oferit prim-planul, în miniserie, este Pierre Bezuhov (interpretat de un excelent actor american, Paul Dano). În bună parte, spectatorii urmăresc căutările acestuia după un sens al vieții, trecând prin distracție de salon, francmasonerie, binefacere, căsătorie, război etc., în timp ce drumul său le intersectează pe acelea ale altor personaje.

Spre deosebire de Bezuhov, prințul Andrei Bolkonski rămâne însă neterminat. De ce o respinge pe prima lui soție? De ce caută o moarte glorioasă pe câmpul de luptă? De ce pare slab în anumite privințe, când e atât de tare în altele? Astfel de întrebări rămân fără răspuns în cazul multora dintre personaje. Exista o rezolvare cinematografică mai bună? Poate doar dacă regizorul și scenariștii ar fi lăsat deoparte și mai mult material din carte, urmărind destinul unui singur personaj, dar atunci s-ar fi pierdut în întregime caracterul de frescă istorică a poveștii imaginate de scriitorul rus. Război și pace este, în esență, o pictură ce ar putea acoperi cupola unei Capele Sixtine. Frumusețea stă în detaliile numeroase, în puzderia de personaje, în relațiile complicate, în caracterele care se transformă sub mâna grea și nemiloasă a Istoriei, în felul în care destinele mărunte se întretaie cu evenimentele majore, ce cântăresc greu în balanța geopoliticii.

Războiul rușilor cu armatele lui Napoleon rămâne aici, în miniseria BBC, mai degrabă ca fundal ușor neclar (se mai aruncă ici-colo câte o secvență de luptă), iar distribuirea unui cunoscut actor francez, Matthieu Kassovitz, în rolul împăratului Bonaparte este doar un artificiu ineficient (oricum, miniseria e în limba engleză), câtă vreme acesta are doar câteva apariții episodice și replici de i le numeri pe degete, sărmanul Kassovitz neavând timp nici măcar să hotărască dacă să-și compună o figură solemnă, gravă sau tragică. Pare că Brian Cox, în rolul generalului Kutuzov, reușește să transmită mai mult.

Ce se pierde în acest War and Peace față de carte? Poate că tocmai esențialul, perspectiva pe care Lev Tolstoi a pus-o la dispoziția cititorilor cu privire la istorie, religie, relația omului cu Dumnezeu, filosofie, psihologie umană etc., miniseria rămânând blocată, din păcate, în genul romance. Cu toate acestea, nu este un dezastru total. Câteva interpretări bune, imaginea de calitate, impresia pe care o lasă decorurile și costumele, coloana sonoră – împreună fac vizionabilă miniseria, cele mai bune episoade dintre cele șase fiind primele două.

Pentru cei care au citit recent Război și pace, miniseria va părea cu siguranță sărăcită de centrul de greutate al operei literare. Însă pentru cei care nu doresc să citească voluminoasa operă a lui Tolstoi (deși le-aș sugera exact contrariul, să își ia timp pentru cele peste o mie de pagini, că merită cu adevărat atenția), miniseria de la BBC poate fi o ușoară trecere în revistă, un rezumat de la care nu trebuie așteptat mai mult decât de la un articol oarecare de pe Wikipedia. Un lucru e limpede – Război și pace nu poate avea loc cu adevărat pe ecran decât, eventual, într-un serial cu mai multe sezoane, rod al unor eforturi sisifice și al înțelegerii faptului că distribuția gigea nu ține loc de poveste.