Stefan Zweig (1881-1942), scriitor austriac, a fost una dintre marile personalități ale lumii interbelice, un scriitor renumit, ale cărui cărți deveneau bestseller imediat după apariție. Unele dintre cărțile sale au ajuns în România și în perioada dictaturii comuniste, păstrându-și popularitatea deținută înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Zweig a stăpânit arta romanului istoric, elogiind și portretizând, în medalioane biografice, mari personalități ale trecutului, de la Erasmus din Rotterdam la Maria Antoaneta. A fost și un prozator prolific, publicând peste 20 de romane.

Un eveniment traumatic, care l-a influențat major și i-a schimbat viața, a fost ascensiunea nazismului în Germania, urmat de anexarea Austriei în 1938 și de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Aceste momente tragice sunt relatate pe larg în volumul Lumea de ieri și au condus, în cele din urmă, la fuga sa în Brazilia.

Evoluțiile politice ale timpului pe care l-a trăit i-au influențat opera literară, între altele scriind o nuvelă de mare impact, Jucătorul de șah, care a fost publicată în anul 1941, fiind printre ultimele texte scrise de Zweig înainte de a se sinucide ca urmare a convingerii că războiul avea să se încheie cu victoria Germaniei hitleriste.

Nuvela reține acest sentiment de disperare și deznădejde în însuși miezul ei. Textul, de mici dimensiuni, este îmbibat de sensuri adânci. La bordul unui vapor, cu destinația Lumea Nouă, se află campionul mondial la șah Mirko Czentovic, un tip capabil, dar lipsit de bune maniere. Acesta se angajează în meciuri demonstrative cu mai mulți pasageri pe care îi înfrânge cu ușurință.

Naratorul anonim se trezește în mijlocul acestor confruntări datorită insistenței prietenului său, un excentric miliardar american. Înainte de a face un pas fatal pe tabla de șah, este îndrumat de o voce din mulțime să facă o mutare prin care reușește să-l pună pe marele șahist în dificultate. Remiza îl aduce în prim-plan pe acel misterios șahist, care îi sugerase mișcarea, acesta acceptând provocarea unui meci cu Czentovic.

Înainte de marele eveniment al croazierei, naratorul îl găsește pe acest jucător solitar, domnul B, și încearcă să-i afle povestea vieții. La fel ca Zweig, acesta era originar din Austria, fiind un apropiat al familiei imperiale și ocupându-se de finanțele acesteia. Odată cu Anchluss însă, ofițerii naziști îl arestaseră, încercând să afle unde erau ascunși banii. Fusese închis într-un hotel, fiind supus unei presiuni psihologice teribile, și reușise să scape cu ajutorul unui manual de șah, care îi schimbase viața și îl condusese la confruntarea cu marele campion de șah, pe vapor.

Nuvela lui Zweig începe cu imaginea aproape paradisiacă a vaporului ce se îndrepta spre America. Atmosfera e relaxată, ca de vacanță, iar personajele sunt introduse cu ușurință. Însă odată cu apariția domnului B, tonul se schimbă brusc. Cititorul simte din plin senzația de claustrare a prizonierului, teama și disperarea în confruntarea cu autoritățile. În cele din urmă, are loc căderea acestuia în manie, odată ce personalitatea lui se atașează complet șahului ca mijloc de evadare din realitatea înfricoșătoare.

Dintre toate personajele, domnul B este cel mai bine transpus, prin cuvintele scrise pe hârtie, într-o ființă pe care cititorii o pot zări aievea. Deși apare mai târziu în firul narativ, domnul B preia controlul și se impune ca voce principală. Este tipul intelectualului hăituit, speriat de amploarea terorii. El încearcă să scape din iadul pe care torționarii l-au creat în jurul său și găsește refugiu în șah, șahul devenind pentru el însăși lumea, o lume care îl îndepărtează de realitatea palpabilă. Domnul B caută o scăpare în Lumea Nouă și jură să renunțe la acest viciu care, în cele din urmă, l-ar fi putut duce într-un ospiciu. Doar vocea noului său prieten, naratorul,  îl oprește să cadă din nou în patima repetitivă a mutărilor fără sfârșit pe o tablă imaginară.

Este evidentă paralela pe care o face Zweig între propria experiență și aceea a domnului B, hăituit și alungat din țara sa, confruntat cu pericolul victoriei totale a unui regim totalitar, pradă disperării. Pentru domnul B, rămâne totuși speranța, în anonimatul unei lumi mai liniștite. Prin comparație cu personajul său, autorul nu are parte de o a doua șansă. El a pierit înainte de finele conflictului sângeros.

Recomand nuvela atât pentru situația neobișnuită creată de autor, cât și pentru tumultul personajului, pentru mesajul ei. În situațiile extreme întâlnite în viață, căutăm ancore pentru a trece peste acestea, pentru a le depăși. De multe ori, ancorele se dovedesc distructive. Deși este de apreciat rezistența omului în fața oprimării, nuvela ne arată că, întotdeauna, există un preț de plătit. Aceasta este lecția secolului al XX-lea cu privire la psihologia omului simplu, prins în chingile unei ideologii atotputernice.