E greu să scrii un roman despre război fără a cădea în diferite extreme, fără a ofensa sau a părea inuman și impasibil față de suferință. A introduce însă în acea lume cumplită, fumegândă imaginea unui copil ca erou principal este o cerință mult mai apăsătoare. Acest scurt roman reușește însă să aducă înaintea noastră un crâmpei de viață.Personajul principal, Joseph, este un băiețel evreu în vârstă de șase ani care trăiește în Bruxelles la apogeul regimului nazist. Familia sa va încerca să găsească orice cale de a-i salva viața, întâmplările vieții aducându-l alături de multe personaje insolite, fascinante și profunde. La final, romanul acesta poate fi privit ca un roman al creșterii, băiatul înțelegând și văzând lumea prin alți ochi decât la începutul cărții.

Uitându-ne la Joseph, nu putem să nu acceptăm rapid personalitatea lui curioasă, inteligența ascuțită și dorința sa de a face parte din rândul lumii. Și totuși se născuse în timpul nepotrivit, aparținând unui popor care nici atunci nu putea să rămână în tipare. Acest context îl va conduce pe parcursul cărții la mai multe descoperiri fascinante, toate receptate la nivelul înțelegerii sale. În cele din urmă, privim prin ochii lui lumea ce încă pare prea mare și de neînțeles.

Tema principală a cărții poate fi cea a identității, a căutării sinelui într-o lume pornită spre autodistrugere. Și se recunoaște o perpetuă nevoie a unui Noe. Fără a intra prea mult în detalii care să strice plăcerea lecturii, remarc finețea cu care autorul transpune ideea unui potop în epoca propagandei și cuptoarelor. Și ele sunt gata să înghită, să reducă la tăcere voci incapabile să mai vorbească pentru ele.

Pe lângă Joseph, inocentul explorator al unei lumi care nu-l iubește și îl îngrădește, apare luminos personajul părintelui Pons. Inimos, pregătit de sacrificiu și reverențios față de ceilalți, devine mai mult decât un simplu mentor pentru tânărul băiețel. Relația dintre cei doi va marca unele pagini încărcate de emoție și profunzime. El este cel care va îndrepta mintea copilului spre zări pe care el nu le putea cunoaște singur.

Un alt personaj important este farmacista Marcelle, la început înspăimântătoare și imposibil de descifrat. Cu timpul însă, acest personaj pantagruelic va reuși să câștige inima și admirația copiilor din orfelinatul părintelui Pons. Mai este și Rudy, cel mai apropiat prieten al lui Joseph, care la început pare... limitat, dar dovedește că poate simți și împărtăși căldura sa sufletească celor din jur.

Schmitt reușește, în puține pagini, să lase o impresie de durată. Creionează scene de puternică intensitate și lasă crâmpeie pline de emoție să evadeze din paginile cărții. În același timp, reușește să pună întrebări, să chestioneze lumea cu vocea unui băiețel și să îl pună pe cititor față în față cu realități pe care poate uneori le ignorăm.

Copilul lui Noe este un roman despre noi, despre fiecare dintre noi. Despre cum creștem și cum lăsăm lumea să ne schimbe. Despre ce uităm, ce iubim și ce urâm. Despre ce putem face și noi pentru a prelua exemplul lui Noe și a păstra ce e mai bun în noi. Și pentru a ne feri de pericolul urii și al răului, atât de amenințător în fiecare clipă.