10 biblioteci din America Latină

Continentul natal al unor scriitori de prestigiu internațional, cum ar fi Miguel Ángel Asturias, Pablo Neruda, Gabriel García Márquez, Octavio Paz și Mario Vargas Llosa, America Latină este un loc al exoticului, un loc care a aprins mereu fascinația europenilor.

Cu o cultură care are puternice rădăcini în perioada colonială, America Latină s-a dezvoltat constant după obținerea independenței numeroaselor ei state. Mai jos, ne-am gândit să alcătuim un top al celor mai importante biblioteci din acest spațiu cultural. Unele dintre ele funcționează în edificii cu o colosală însemnătate istorică. Altele, dimpotrivă, sunt emblematice pentru arhitectura modernă și contemporană.

 

Biblioteca Mănăstirii San Francisco (Biblioteca del Conjunto monumental del convento de San Francisco de Lima) se află în capitala statului Peru, Lima. Mănăstirea San Francisco este unul dintre cele mai importante ansambluri religioase din Peru și unul dintre cele mai însemnate monumente de arhitectură colonială din America Latină. Interiorul bibliotecii este somptuos, însă ceea ce îi conferă renume internațional este incredibila colecție, care cuprinde peste 25.000 de manuscrise vechi, cele mai multe datând din secolele XV-XVIII. Tot aici se află și celebra Biblia Regia, realizată între 1571 și 1572, precum și peste 6.000 de pergamente medievale.

 

Biblioteca Națională a Braziliei (Biblioteca Nacional do Brasil) se află în Rio de Janeiro, în Piața Cinelandia. Cu o colecție de peste 9 milioane de cărți și documente, biblioteca este cea mai mare din America de Sud și a șaptea cea mai mare din lume. Istoria bibliotecii începe în 1755, atunci când în Lisabona a avut loc un puternic cutremur de pământ, care a fost la un pas să devasteze Biblioteca Regală Portugheză, una dintre cele mai importante biblioteci europene de la vremea respectivă. Curtea regală a decis mutarea colecției la Rio, lucru care s-a petrecut între 1810 și 1811. Cum însă clădirea în care fuseseră mutate cele peste 60.000 de cărți nu era adecvată pentru păstrarea lor, prințul regent João (viitorul João al VI-lea, rege al Regatului Unit al Portugaliei, Braziliei și Algarves) a dispus construcția unui nou edificiu. După obținerea independenței, Brazilia a decis păstrarea colecției de cărți și a despăgubit coroana portugheză.

 

Biblioteca Națională din Chile (Biblioteca Nacional de Chile) a fost finalizată în 1925, în stil neoclasic. Aflată în Santiago de Chile, biblioteca are o istorie interesantă, care urmărește parcursul politic chilian. Fondarea ei a fost hotărâtă în 1813, când s-a făcut apel la populație pentru a dona cărți în vederea constituirii unei colecții publice republicane. A fost închisă în 1814, după bătălia de la Rancagua, atunci când forțele regaliste au recăpătat puterea. Construcția actualei clădiri a bibliotecii a început în 1913, pentru a marca 100 de ani de la obținerea primei victorii în lupta pentru independență.

 

Biblioteca Națională din Peru (Biblioteca Nacional del Perú), aflată în Lima, este cea mai veche, mai mare și mai importantă dintre bibliotecile peruviene. Biblioteca a fost fondată în 1821 de José de San Martín, care și-a donat colecția personală, însă a avut o evoluție dificilă. O perioadă neagră în istoria bibliotecii a fost ocuparea Limei în timpul Războiului din Pacific (1879-1884), atunci când cea mai mare parte a colecției a fost distrusă (au supraviețuit doar 378 de volume din 56.000). În 1943, un incendiu puternic a cauzat, de asemenea, pagube importante. Astăzi, biblioteca beneficiază de două spații (cel istoric și unul modern, inaugurat în 2006) și adăpostește o colecție de peste 7 milioane de volume și documente.

 

Biblioteca Națională „Miguel Obregón Lizano” (Biblioteca Nacional „Miguel Obregón Lizano”) se află în San Jose, Costa Rica, în proximitatea Parcului Național și a multora dintre clădirile guvernamentale. Fondată în 1888, atunci când a absorbit colecția Universității Santo Tomás (închisă în 1885), biblioteca este principalul depozitar de literatură costaricană și beneficiază, începând din 1971, de un sediu nou, care se distinge printr-o arhitectură modernistă, inspirată din raționalismul european.

 

Biblioteca Parcului (Parque Biblioteca) se află în Medellín, Columbia, și desemnează un complex compus din mai multe corpuri de clădire, precum și parcurile și spațiile comunitare dintre ele. Având o suprafață de 5.500 de metri pătrați, biblioteca a fost construită după planurile arhitectului Giancarlo Mazzannti și a fost finalizată în 2005. Fiind amplasată într-o periferie săracă a orașului Medellín, zonă care în anii ’80 a avut mult de suferit de pe urma violențelor cauzate de traficul de droguri, Biblioteca Parcului a fost ridicată ca parte dintr-un program mai amplu al guvernului columbian, prin care se dorește crearea de oportunități economice și sociale pentru populația din zonele defavorizate.

 

Biblioteca Publică Villanueva (Biblioteca Pública de Villanueva) a fost construită după planurile arhitecților Carlos Meza, Alejandro Piñol, Germán Ramírez și Miguel Torres în provincia columbiană La Guajira și a fost finalizată în 2006. Având o suprafață construită de 1.551 de metri pătrați și fiind amplasată pe un sit care totalizează 2.500 de metri pătrați, biblioteca este un simbol al comunității locale și, de asemenea, a fost construită ținând cont de particularitățile acesteia, folosind exclusiv forță de muncă și materiale de construcție disponibile în Villanueva sau La Guajira. Arhitectura minimalistă este reprezentativă pentru tendințele contemporane, însă prezintă și importante influențe vernaculare.

 

Biblioteca Virgilio Braco” (Biblioteca „Virgilio Braco”) se află în Bogotá, Columbia, și a fost terminată în 2003, după planurile celebrului arhitect Rogelio Salmona (1929-2007). Având un plan circular, clădirea este înconjurată de un parc mare, cu peluze verzi, alei și bazine cu apă. Fără să aibă o unitate arhitectonică vizibilă imediat, biblioteca uimește prin dialogul estetic care se stabilește între diferitele corpuri și volume, dialog care întruchipează unitatea în diversitate a culturii columbiene. Parte a rețelei BIBLORED (alături de El Tintal, El Tunal și Julio Mario Santo Domingo), clădirea este, din 2012, propusă spre includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO.

 

Cabinetul Regal Portughez de Lectură (Real Gabinete Português de Leitura) din Rio de Janeiro este considerată una dintre cele mai frumoase biblioteci ale Americii Latine și, mai mult, a fost considerată de prestigioasa revistă Times drept a patra cea mai frumoasă bibliotecă din lume. Fondată în 1837, acum 181 de ani, de un grup de 43 de imigranți și disidenți portughezi, colecția cumulează astăzi peste 350.000 de cărți și documente, cea mai mare colecție de cultură lusitană, care se află în afara Portugaliei. Clădirea actuală – în stil neo-manuelin – face parte din patrimoniul cultural național al Braziliei și a fost ridicată, între 1880 și 1887, după planurile arhitectului portughez Rafael da Silva e Castro.

 

Casa Literaturii Peruane (Casa de la Literatura Peruana) se află în Lima, capitala statului Peru și a fost, înainte de a fi un important centru cultural, principala stație feroviară a Limei. Construită la începutul secolului al XX-lea (1912), cu o fațadă neoclasică și pe o structură modernă, din fier, a fost transformată în bibliotecă abia în 2009, într-un efort al statului peruvian de a crește gradul de alfabetizare și de a îmbunătăți rata populației care citește. În prezent, colecția bibliotecii numără peste 20.000 de volume, aproape toate produse ale culturii peruviene.