Este greu să apreciezi valoarea unui om şi, de cele mai multe ori, reuşeşti să îi înţelegi povestea şi aportul pe care l-a adus în lume abia după ce îşi încheie existenţa. Chiar şi persoanele care au reuşit să ajungă în lumina reflectoarelor, militând pentru o cauză dreaptă, nu îşi fac auzit mesajul până la capăt. Însă aceasta nu înseamnă că drumul lor în istoria lumii s-a sfârşit.
Pe 2 iulie s-a stins din viaţă renumitul scriitor Elie Wiesel, autor a numeroase opere născute în urma experienţei traumatizante a lagărelor naziste. O personalitate care a reuşit să aducă în prim plan şi să ţină vie amintirea marii orori a secolului XX, care a păstrat în sine sămânţa binelui în spiritul uman atât de deformat prin idei maniace. Devine conştient de rolul său ca martor şi îşi ia în serios această puternică armă pe care o deţine, încercând să-i ofere viitorului o lecţie importantă: Nu repeta!
Lazar sau Elie Wiesel s-a născut pe 30 septembrie 1928 în Sighetu Marmaţiei, al treilea copil şi singurul băiat al lui Şlomo şi Sara Wiesel, având încă trei surori. De mic este dat la şcoala evreiască, unde studiază Torah şi învaţă limba idiş. Trăind în mediul cultural al României interbelice în acea zonă, prinde şi limbile română şi maghiară, lucrând în băcănia părinţilor. După Dictatul de la Viena (30 august 1940), oraşul va ajunge sub control maghiar şi tânărul Elie va merge la şcoală în Debrecen şi Oradea. În 1944 este exmatriculat şi împreună cu familia sa vor merge într-un lagăr de concentrare, ca mai apoi să ajungă în lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau. Din această experienţă traumatizantă vor scăpa cu viaţă doar el şi cele două surori mai mari ale lui.
La eliberarea din lagăr este atât de traumatizat, încât decide să îşi închidă în sine toate amintirile timpului petrecut în detenţie. Cel care îl va încuraja să îşi schimbe perspectiva este autorul francez Francois Mauriac. După ce acesta îi ia un interviu, simte nevoia ca lumea să cunoască în detaliu experienţa de viaţă a captivului, încurajându-l să îşi adune gândurile între copertele unei cărţi. Şi lumea a tăcut (Un di velt hot geshvign), este o carte apărută în limba idiş la o editură evreiască din Buenos Aires, fiind precursoarea mult mai celebrei cărţi Noaptea, apărută în limba franceză şi apoi tradusă în zeci de limbi. Această carte va ajunge în topuri literare, fiind un bestseller.
Pe lângă activitatea de martor al unei nebunii experimentate la nivel internaţional, Elie Wiesel a rămas cunoscut ca un spirit enciclopedic. În perioada postbelică va studia la Paris, obţinând diplome în literatură, filozofie şi psihologie. Va călători în Statele Unite, unde va avea ocazia să studieze cu mai mulţi învăţaţi evrei, pătrunzând în tainele Talmudului. Din 1963 va deveni cetăţean american, mutându-se permanent în Lumea Nouă. Va activa ca profesor la mai multe colegii renumite din Statele Unite, fiind prezent la catedră chiar şi vârsta de optzeci de ani.
Împreună cu soţia sa, Marion, au pus bazele Fundaţiei Elie Wiesel pentru Umanitate (http://www.eliewieselfoundation.org/). În România, memoria sa este păstrată prin înfiinţarea în anul 2005 a Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului în România Elie Wiesel (http://www.inshr-ew.ro/ro/). Acestea sunt doar două dintre pietrele de aducere aminte ale sale, rod al activităţii neobosite ca apărător al libertăţii şi egalităţii între oameni. A fost o voce care a strigat în pustie atunci când fraţii lui sufereau pe diferite meridiane ale lumii, în Argentina, Bosnia, Irak sau Sudan, rezonând intens cu propria experienţă tragică din anii tinereţii sale.
Elie Wiesel va rămâne mereu un exemplu de om care a pierdut totul, dar a continuat să meargă înainte, promovând o cultură şi un mod de viaţă umanist ce pune preţ pe existenţă şi pace în întreaga lume. Deşi numele său poate nu este cunoscut în întreaga lume, cu siguranţă că prin acţiunile sale oamenii au simţit influenţa pe care o poate avea şi a avut-o un simplu om care a stat la datoria sa de frate.
