Ce ai face oare dacă ai ști că lângă tine se petrece Apocalipsa? Dacă ai auzi povești îngrozitoare despre atrocități și ai avea în mâna ta puterea de a schimba ceva? Sau cel puțin asta este ceea ce crezi tu, pentru că de multe ori aparențele pot înșela. De cele mai multe ori idealurile și dorința interioară de dreptate pot rămâne la un nivel teoretic și are loc o trezire la realitate, o realitate ce pare mult prea inumană.

Povestea relatată de doctorul Mukesh Kapila, delegat al Organizației Națiunilor Unite în Sudan, în cartea Singur împotriva răului este una impresionantă. Este o poveste care emană realism, tensiune și identifică pe o scară a umanității actori ce reacționează în fața unui dezastru de mari proporții.

Acest eveniment tragic, apropiat, ca brutalitate, de epoci mai primitive, s-a petrecut într-o perioadă nepermis de apropiată zilelor noastre. Mukesh Kapila este numit în funcția de Coordonator al activităților umanitare din Sudan la începutul anului 2003. Zilele trec într-o anumită normalitate și monotonie plictisitoare și, în același timp, plină de surprize a culturii sudaneze. Însă, în scurtă vreme, ceea ce părea un mandat simplu care trebuia dus la capăt în liniște se transformă într-un coșmar.

Încetul cu încetul, de-a lungul unor săptămâni lungi și pline de tensiune, află detalii cumplite despre ceea ce se întâmpla într-o zonă îndepărtată a Sudanului. Președintele țării, Omar al-Bashir, hotărăște epurarea etnică a cetățenilor de culoare din zona Darfur și folosește orice mijloace îi stau la dispoziție pentru a-și duce la îndeplinire planul. Kapila află tot mai multe detalii despre ce se întâmplă în acel loc și vrea să-i ajute pe cei aflațo în fața țevilor de pușcă.

Dar va afla că lucrurile stau altfel în marea schemă a răului. Și chiar dacă un lucru este rău, aceasta nu înseamnă că poate fi strigat pe nume ca fiind rău. Kapila nu poate rămâne indiferent față de soarta a mii de oameni care își părăsesc casele și pleacă în zone străine doar pentru a-și salva viața lor și a familiilor lor. Mai văzuse ochi înlăcrimați de crime petrecute în Rwanda și Bosnia în ani trecuți. Și chiar dacă cei mari încearcă să mușamalizeze și să treacă sub tăcere strigătul de durere al unui popor, el nu va rămâne indiferent.
Acționând împotriva ordinelor superiorilor săi, Kapila încearcă prin orice mijloc legal și subterfugiu să-i ajute cât poate pe acei oameni oropsiți. Cititorul va pătrunde în gândurile și în deciziile luate de diplomat, care renunță la siguranța sa pentru a putea asigura salvarea câtor mai mulți oameni. Cu toate că bătea la uși închise și mijlocea la urechi surde, nu s-a dat bătut. Și în momentul în care se părea că nu mai are nicio șansă, riscă totul.

O asemenea carte merită citită de cât mai multă lume. Experiența descrisă în ea ne arată în primul rând lumea în care trăim și cumva ne trezește din amăgirea că am ajuns departe. Sunt locuri în lume în care nu totul este bine. Și sunt oameni care au nevoie de mult mai mult decât de ultimul model de tabletă. Însă câștigul cel mai mare survenit din lecturarea acestei cărți a fost descoperirea personalității lui Mukesh Kapila.

Un om cu principii, un om care a știut în ce crede și care nu a renunțat la idealurile sale nici chiar în momentul în care cea mai înaltă autoritate de pe Pământ i-a spus să nu facă nimic. Este un simbol și exemplu pentru oricine se află în situații de criză. Un semn că încă mai există bunătate și că omenia poate câștiga în cele mai nefaste situații. Că dincolo de jocuri la nivel înalt, sunt vieți omenești care pot fi doar alinate, mângâiate în urma unor simple mutări de pioni. Și e nevoie ca în astfel de situații să existe oameni precum Mukesh Kapila, care să riște având în vedere ceea ce este cu adevărat important, și anume viața umană și păstrarea ei în cele mai bune condiții.