Răsfoiești o carte și ai impresia că este vorba despre o piesă de teatru. Apoi descoperi cu stupefacție că nu este. Deschizi un volum de poezie, dar ai senzația că citești de fapt proză. Iar ceea ce îți părea o carte pentru copii se dovedește a fi o carte pentru publicul adult (sau invers).
Lumea cărților s-a schimbat mult și continuă să se schimbe. Lucrurile nu mai sunt atât de clare ca altădată. Confuziile sunt posibile la tot pasul. Este consecința firească a diversificării accelerate a genurilor, a creșterii fantastice a numărului de scriitori, a noilor vehicule de prezentare a textelor scrise, ba, aș îndrăzni să spun, chiar a alunecării lumii cărților pe o pantă destul de abruptă în ce privește raportul cantitate-calitate.
Cartea a devenit (și) un fel de accesoriu, larg accesibil, fiind tot mai puțin o emblemă a calității și un produs al gândirii. Există chiar și obiecte de decor care imită copertele de cărți, dar care sunt pe dinăuntru la fel de goale ca sufletele celor care vor să facă impresie bună cu astfel de obiecte. În ciuda puținelor edituri care mențin standardele ridicate au apărut editurile „de apartament”, „de familie”, „de bloc” sau „de autor” (refuzat). Poate să publice oricine și se scrie oriunde, chiar și în penitenciar.
Dacă altădată își scriau memoriile oamenii de stat sau cei de litere, astăzi oricine poate face (și chiar face) lucrul acesta. Recent, am văzut o carte scrisă de o librăreasă care povestește diverse episoade, nu tocmai fericite, din întâlnirile ei cu măria sa, Clientul. Scenariile de film devin, de asemenea, cărți: tot în librăriile românești am găsit, tipărit, scenariul lui Quentin Tarantino pentru filmul Inglorious Basterds. Sunt căutate astăzi și antologiile de orice fel, de la celebrele Supă de pui pentru… până la volume în care sunt adunate texte publicate inițial pe bloguri sau chiar pe Twitter. Ar fi greu de crezut că nu ați observat încă zecile de cărți de colorat pentru adulți (unele purtând amprenta kitsch-ului). Și, desigur, nu putem trece cu vederea cărțile care au format de revistă și care chiar arată ca niște reviste, cu fonturi dinamice și diverse, cu ilustrații și fotografii numeroase, dar care nu sunt de fapt publicații periodice, ci cărți sadea. Despre cărțile pentru copii ce să mai spun? Au devenit adevărate jucării, putând fi montate-demontate, plimbate pe roți, ținute de toartă, mirosite, gustate, pipăite, transformate în roboți sau muppets și așa mai departe.
În urmă cu câteva generații, nu multe, cărțile de tineret erau cele clasice, tradiționale – Jules Verne, Moby Dick, muschetarii lui Dumas, Contele de Monte Cristo, Crimă și pedeapsă, romanele istorice ale lui Sienkiewicz etc. Astăzi, adolescenții au propria lor literatură. Site-urile editurilor includ în meniu categorii speciale precum Young Fiction sau Youth Nonfiction.
De la un punct încolo, lucrurile devin mai mult sau mai puțin bizare. Dacă n-ați citit încă spoezie, vă sugerez să căutați pe internet Spam Poetry Institute (www.spampoetry.org) și să vă delectați cu poezie compusă din titlurile e-mail-urilor spam. Sau ați putea încerca un pic de cli fiction (denumirea este similară cu cea de science fiction; cli de la climate), adică literatură dedicată unor subiecte specifice, de interes general: încălzirea globală și problema schimbărilor climatice accentuate.
Prin urmare, e bine să ne întrebăm când răsfoim o carte în librărie sau, oricum, înainte de a o cumpăra: Ce gen de carte este? Ce sub-gen de carte? Este ficțiune? Este nonficțiune? Pentru ce categoria de vârstă? Cărui curent îi aparține? Ce background are autorul? Vreau să o citesc? Ce aștept de la text: să îmi consolideze anumite opinii ori să mă familiarizeze cu opiniile taberei adverse?
Rafturile librăriilor sau paginile librăriilor online conțin atât de multe titluri, încât uneori seamănă cu o junglă prin ale cărei hățișuri nu mai știi nici măcar cum să-ți croiești drum. Altădată, lumea cărților era sau cel puțin părea mai bine organizată. Astăzi însă, când mai orice bucătar (chef sau amator) publică o carte, când titlurile (iar nu tirajele) se numără cu milioanele, este important să știm ce anume avem în față, ce fel de carte ni se propune.
„Bazat pe fapte sau întâmplări adevărate” nu mai înseamnă neapărat adevăr pur. Realitatea este îmbrăcată în ficțiune. Ficțiunea se deghizează dibaci în nonficțiune. Cartea de Nobel stă pe același raft cu cea de rețete din insule exotice. Cărțile de specialitate sunt din ce în ce mai puține prin comparație cu cărțile unor „știu-tot-și-de-toate”. Diversitatea aceasta începe să ne obosească și, din păcate, adeseori scoate în față cărțile care merită mai puțină atenție decât altele, locul scriitorilor talentați fiind ocupat de oameni care se pricep mai bine să adune like-uri.
Oamenii se schimbă și, odată cu ei, se schimbă și cărțile. Bine ar fi dacă oamenii s-ar schimba datorită cărților citite, în loc să se schimbe cărțile din cauza oamenilor cu gusturi tot mai puțin stilate.
Ce ne rămâne de făcut? Să fim atenți, să selectăm cărțile bine, să cumpărăm cărți care merită citite și recitite, să ne documentăm cu atenție înainte de a cumpăra sau comanda un titlu sau altul, să ne împotrivim curentului general, insistând pe calitate, pe autorii care merită atenția publicului și să promovăm la rândul nostru ceea ce am descoperit frumos în lumea cărților.
