Minunea este despre August, un copil ai cărui părinți se hotărăsc să îl dea la școală. Direct în clasa a cincea, întrucât școala primară o face în sistem homeschooling sub îndrumarea mamei lui. August are fața atât de diformă, încât este asociat cu Darth Sidious din Războiul Stelelor, al cărui chip este topit de fulger. Toată lumea îl cunoaște pe August. Nimeni nu vrea să aibă de-a face cu el. Oricât de inteligent, amabil, înțelegător și haios ar fi, oamenii nici nu îl pot privi și se feresc să îl atingă. Inutil de spus că el suferă din cauza asta. Impresionant este că îi înțelege pe oameni și îi iartă. Și este dureros că, atunci când nu mai poate, îi vine să se ascundă de oameni și o întreabă pe mama lui: „Eu de ce sunt atât de urât?” .
Povestea este despre el și cei din viața lui. Și așa se și spune. Relatarea se face, alternativ, de către August, prin prisma percepției lui, și apoi de către ceilalți: Olivia, sora lui mai mare; Summer, singura colegă de școală care se împrietenește cu August din proprie inițiativă; Jack, colegul de bancă de care se lipește umorul irezistibil al băiatului cu chip topit; Justin, primul prieten al Oliviei; Miranda, cea mai bună prietenă a Oliviei. Acțiunea se petrece pe parcursul unui an școlar – primul an de gimnaziu al lui August și primul an de liceu al Oliviei. Pentru oricare dintre cei doi copii ai familiei Pullman, e un început și o încercare.
În carte, fiecare dintre cei care au, pe rând, vocea naratorului, lasă să se vadă felul în care faptul că îl au pe August în viața lor le schimbă percepția asupra a tot felul de lucruri. Pentru că a-l avea pe August în viața lor este oricum, numai confortabil nu. Odată ce e el acolo, nimic nu mai poate fi la fel. Și, cumva, asta poate fi „de bine”.
Povestea te citește ea pe tine. E suficient sa pui mâna pe carte. Și să o deschizi.
Autoarea, R.J. Palacio, este graficiană. A conceput designul mai multor coperte ale unor cărți scrise de alții, până când a scris Minunea, primul ei roman. Momentul care a determinat-o să se apuce de scris a fost întâlnirea întâmplătoare cu un copil extraordinar în fața unui chioșc de înghețată.
Articol scris de: Larisa Marcu