Vizionând filmul de animație Ferdinand într-o sală de cinema plină de copii, mi-am dat seama că dacă filmul „funcționează” pentru ei, nici nu mai trebuie altceva. Și nici dublajul în limba română nu sună rău, deși sunt un fan al vocilor originale. Însă chiar nu văd sensul unui film de animație 3D.

Iată că v-am spus aproape totul… Dar nu chiar totul.

Ferdinand croșetează pe marginea unei cărți ilustrate pentru copii, și anume Tăurașul Ferdinand, de Munro Leaf, cu ilustrații de Robert Lawson, carte care a fost tradusă și publicată recent și în limba română (la Editura Arthur). De altfel, deși doar o carte pentru copii, Tăurașul Ferdinand, publicată în 1936, s-a confruntat cu cenzură serioasă la vremea ei, din cauza circumstanțelor politice și a mesajului care deranja.

E foarte probabil ca aceia dintre voi care erați copii la începutul anilor ’90 să vă amintiți un scurtmetraj de animație, intitulat Ferdinand the Bull, care era difuzat adeseori pe postul național de televiziune. Scurtmetrajul (de vreo 7-8 minute) a fost lansat de Walt Disney în 1938 și a primit Premiul Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj de animație. Aceea a fost, de fapt, prima animație bazată pe cartea amintită.

Revin însă la filmul Ferdinand, regizat de brazilianul Carlos Saldanha și lansat recent în cinematografe. Acesta extinde povestea originală, introduce mai multe personaje noi și, evident, caraghioase, ca să stârnească râsul spectatorilor (mie mi s-au părut haioși caii fițoși, cu aere de aristocrați), și pune câteva ingrediente pedagogice. Copiilor li se spune mai mult sau mai puțin direct că trebuie să fie ceea ce simt și cred că trebuie să fie, în ciuda presiunilor de grup, prin care li se cere altceva, respectiv o conformare la așteptările altora. Ferdinand este un tăuraș care ar trebui să devină un luptător neînfricat de coridă, însă, spre surprinderea celor din jur, el iubește pacea, natura și florile.

Viața îți lasă uneori doar două opțiuni. Pentru Ferdinand, acestea sunt înfruntarea toreadorului și abatorul. Când își dă seama că, de fapt, amândouă înseamnă același sfârșit, că lupta cu toreadorul nu se termină niciodată bine pentru taur, Ferdinand își creează o a treia opțiune. Sigur că lucrul acesta nu se face fără oarecare efort, deoarece presupune să-i convingă pe toți din jurul lui că poate exista și o a treia opțiune. Ferdinand își asumă un deziderat care pare astăzi învechit din cauza repetării în exces: să facă lumea mai bună.

Ferdinand este un fel de Ferma animalelor, deși comparația este cu siguranță disproporționată. Găsim totuși aici, într-un film destinat celor mici, tipuri umane și tipare omenești reflectate în lumea mai simplă a animalelor. Lumea este un loc unde cei mai mulți se străduiesc să fie răi, și tocmai de aceea cel bun pare rupt de realitate, în contradicție cu realitate, cu mersul lumii.

Cred că filmul ar fi putut fi un pic mai scurt (are 108 minute), dar n-am observat ca micuții spectatori să se fi plictisit, așa că îi putem trece cu vederea acest neajuns. Plus că sunt câteva secvențe chiar drăguțe: concursul de dans între cai și tauri; furișarea lui Ferdinand într-un magazin de porțelanuri; resuscitarea iepurașului; evadarea din abator; lupta cu toreadorul etc. Deși nu este unul dintre marile filme de animație ale anului 2017, Ferdinand este totuși OK – vreo două steluțe și jumătate (din 5).