Cel mai mare regret al unui cititor înfocat este, cu siguranță, lipsa de timp, mai ales în zilele noastre când, la orice pas, ne pândește o nouă carte superbună, lăudată de critici și de alți cititori, poate o carte cu o premisă neobișnuită. Vrem să o citim imediat. Dar aflăm apoi despre o altă carte la fel de bună sau poate chiar mai bună decât cea dintâi. Pentru cititorul pasionat pare un fel de cerc „vicios”.

Ar trebui oare să considerăm lectura un fel de sport competitiv? Un maraton din librărie în bibliotecă și din bibliotecă în anticariat sau pe site-uri de profil? O luptă continuă, carte după carte și oră de nesomn după oră de nesomn? E adevărat, avem aici de-a face cu marea bucurie a cititorului care rămâne singur cu cartea și care, într-o astfel de ocazie, poate întâlni o nouă dragoste literară. Un roman nou, un autor nou.

La fel ca în cazul multor altor lucruri, astăzi, în epoca hiper-consumului, mulți se laudă cu cât citesc. Sunt site-uri de profil care încurajează tendința. Vă dau un singur exemplu, și anume cunoscutul site Goodreads, care le propune în fiecare an membrilor un book challenge. Astfel, dacă accepți provocarea, în primele zile din ianuarie îți stabilești o țintă (de exemplu, să citești 41 de cărți de-a lungul anului). Pe măsură ce timpul trece, poți urmări propriul progres și te poți grăbi sau relaxa, știind că citești după grafic. Pare că o astfel de raportare la actul lecturii depășește limitele unei pasiuni și că se intră în ritmul unor antrenamente făcute sub amenințarea fluierului.

Sigur, putem să vedem și partea plină a paharului. O astfel de provocare ar putea să motiveze cu adevărat o persoană care este leneșă în privința cititului. Persoana aceea poate să descopere care îi este limita: cât de mult poate citi. Totuși nimeni n-ar trebui să permită cifrelor sau numerelor să îi dicteze traseul anului de lectură. Aceasta, lectura, ar trebui să curgă de la sine, fără presiuni de ordin numeric.

Există numeroase cărți, unele scrise de autori mari, dintre cele care ne rămân în conștiință și care sunt citite de generații întregi, cărți care merită citite, care trebuie degustate. Aceste cărți au o atmosferă a lor, o aură specifică, au personaje incredibile, palpabile, cu care ai vrea să stai la un ceai și să discuți. Sunt povești care merită depănate (verbul „a depăna” pare să-și piardă semnificația în această generație a ecranelor și a kilometrajelor), absorbite, pricepute. Iar pentru asta nu e nevoie de niciun barometru care să îi spună cititorului că mai are de citit 1.000 de pagini până la vară. Este nevoie doar de răgaz.

Ca orice lucru bun, cărțile trebuie să devină parte integrantă a omului, iar asta nu se poate întâmpla dacă le grăbești. Este mult mai indicat să fii atent la detalii, și nu la numărul de pagini atunci când citești un volum.       

Alexandru Paleologu, un filosof român de marcă, a spus la un moment dat: „Lectura ca deliciu și totodată ca mijloc de orientare a spiritului, ca situare pe o axă a existenței, își poate împlini integral funcția doar cu câteva cărți inepuizabile (Bunul simț ca paradox, Polirom, p. 95). Marile cărți vor rămâne aceleași întotdeauna și, din când în când, în categoria lor se vor alătura altele. Toate aceste cărți mari ne vor aștepta mereu pe raft, ca niște buni profesori gata să ne vorbească.

Și ar mai fi un ultim aspect la care să mă refer... Pe lângă actul lecturii și al cufundării în lumea imaginată sau descrisă de autor, există și exercițiul învățăturii. Citind, învățăm despre lumea în care trăim, despre moravurile și năravurile oamenilor, despre pasiunile și visurile lor ș.a.m.d.. Sunt cărți profunde care stau sfioase în raft, înmagazinând în paginile lor adevăruri, Aceste cărți trebuie răsfoite, răscitite, pentru a le prinde sensurile, pentru a le desluși substraturile. Iar pentru asta este nevoie de multă răbdare.

Îndemnul meu nu vă grăbește, nu vă îndreaptă spre un asalt al librăriilor. Timpul este într-adevăr scurt, iar viața nu ne dă ocazia să ne bucurăm cu adevărat de toate momentele frumoase, nici de toate cărțile pe care am vrea să le citim, așa că trebuie să smulgem câte putem, și din unele, și din altele.

Rar găsești un moment mai frumos decât acela în care, citind o carte în tihnă, descoperi o parte din sufletul lumii, atârnând între paginile volumului, gata să ți se reveleze ca o scânteie.