Cu niște ani în urmă, aflându-mă la Geneva, cineva mi-a făcut bucuria de a mă duce la Fundația Martin Bodmer. Deși îmi spusese în câteva cuvinte ce aveam să văd acolo, trebuie să recunosc că am rămas cu gura căscată în fața minunățiilor înșirate una lângă alta ca și cum ar fi fost ceva firesc.

Fundația Martin Bodmer include o bibliotecă și un muzeu.

Nu am văzut biblioteca, ci doar expoziția permanentă a muzeului, dedicată unei istorii cronologice a civilizației umane, începând cu diverse fosile și continuând cu unele dintre cele mai vechi vestigii arheologice care atestă scrisul.

Colecția adunată de Martin Bodmer include vechi papirusuri egiptene și grecești, tăblițe cu scriere cuneiformă, manuscrise străvechi, dintre care unele – datând din primele secole ale erei creștine – conțin fragmente din evangheliile canonice ale lui Matei și Ioan, dar și din atât de controversata Evanghelie după Iuda. Unde să mai punem la socoteală faptul că tot aici poate fi văzut cel mai vechi manuscris al Evangheliei după Iacov?

Nu ne oprim însă aici. Colecția include și basoreliefuri, incunabule (în număr de 270, tipărite înainte de anul 1500 d.Hr.), ediții princeps (am văzut acolo prima ediție din Don Quijote de la Mancha, ediții din cărțile fraților Grimm ș.a.), lucrări cu autografele autorilor, o partitură purtând semnătura genialului Wolfgang Amadeus Mozart, un exemplar al faimoasei Biblii a lui Gutenberg (tipărită în 1452), un exemplar tipărit cu Cele 95 de teze ale lui Martin Luther (datând din 1517), o copie din 1623 cu operele complete ale lui William Shakespeare și multe altele (ediții originale din Oliver Twist, Manifestul comunist, Alice în Țara Minunilor).

Se poate spune că obiectele expoziției permanente ilustrează istoria scrisului și a cărții, iar prin intermediul acestora, și pe aceea a civilizației umane de-a lungul a, probabil, 3-4 milenii.

Martin Bodmer (1899-1971) a fost un renumit colecționar elvețian, bibliofil (supranumit „regele bibliofililor”), fondator al Bibliotheca Bodmeriana și membru fondator al Asociației Internaționale a Bibliofililor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca membru al Comitetului Internațional al Crucii Roșii, s-a ocupat de Intellectual Aid, distribuindu-le cărți prizonierilor de război, cu scopul de a le ridica moralul.

Cu doar câteva săptămâni înainte de moartea sa, Bodmer a lăsat, prin testament, biblioteca sa unei organizații nonprofit. La data aceea, biblioteca avea un fond de 150.000 de cărți și alte materiale adunate din 80 de culturi diferite ale lumii.

Sediul fundației este undeva în afara Genevei, în Cologny, dar se poate ajunge acolo destul de ușor și cred că aceia care iubesc sincer cartea și scrisul nu vor avea nicio problemă în a găsi locul, în cazul în care ajung la Geneva vreodată.