Copii, în tot acest timp, aproape că am uitat Biblia. Dar am avut întotdeauna în minte patru lucruri. Primul, că există un Dumnezeu. Al doilea, că Isus Cristos este Mântuitorul nostru. Al treilea, că există viață veșnică, iar al patrulea, că dragostea este calea cea mai bună.
La finele lecturii unei asemenea cărți, rămâi oricum, numai indiferent nu. Nu poți să nu fii mișcat de curajul, neclintirea și puterea de care a dat dovadă acest om confruntat cu un sistem impersonal, brutal și care dorea să-l facă să-și schimbe însăși esența ființei sale. Cu tot potopul care se dezlănțuie în jurul său, Wurmbrand rămâne neclintit. Cu toate amenințările și pedepsele pe care le suferă, nu poate să nu privească spre Maestrul său.
Arestat din cauza popularității sale și din cauza felului de a se face incomod autorităților, va trece din închisoare în închisoare, va întâlni o mulțime de oameni diferiți, de la cei mai simpli, până la foști politicieni de marcă, dar va rămâne el însuși. Abuzurile și încercările de a crea omul nou s-au ciocnit de un caracter puternic, o voință dispusă să meargă până la capăt și de conștiența unei misiuni pe care trebuie să o îndeplinească.
Datorită acestei perindări în mai multe locuri de detenție, cititorul ajunge să vadă dimensiunea aparatului represiv, metodele pe care le folosește și transformarea oamenilor în instrumente ale unui sistem ce are ca scop crearea unei noi societăți. Și totuși, față de acei care ar fi câștigat cel mult disprețul majorității, Wurmbrand arată altceva. Dovedește că are în el spiritul Maestrului său și le vorbește despre Acela pe care cu atâta disperare caută să-L îndepărteze. Iar acele instrumente ale sistemului devin din nou oameni și acceptă să privească dincolo, spre o viață cu adevărat nouă, dar plătită cu un preț greu în acea epocă a cruzimii.
Povestea încarcerării pastorului Wurmbrand va aduce în fața noastră o mulțime de personaje diverse, cu ocupații diferite, prinse în vârtejul unei puteri abuzive și care din diferite temeiuri ajung să fie închise în cele mai cumplite pușcării ale țării. Aceștia întâlnesc aici un om slăbit de suferință, urâțit de tratamentul brutal, dar având în el o pace și o bucurie străine acelui loc. Viețile lor sunt schimbate prin prezența aceluia care știe să spună o vorbă bună, să mângâie și să îngrijească trupul și sufletul celor în suferință.
În cele din urmă, cititorul va descoperi cu adevărat cine este Richard Wurmbrand. Un om între oameni, dar un om ca toți ceilalți oameni: ispitit, încercat, uneori plin de îndoială, speriat și îngrijorat pentru familia sa. Însă puternic, încrezător în ceea ce i s-a promis și dornic să spună și altora, calculând mai târziu prețul acelui risc.
Acțiunile sale impresionează și motivează, dovedind că, într-un veac sălbatic, mai existau și oameni care știau să silabisească binele. Și toate acestea pentru că întotdeauna a avut un Coleg de celulă care i-a deschis calea și care era pregătit să sufere împreună cu el fiecare palmă primită.
